Mă pierd? Te rog, nu... Îmi e zilnic dor de Tine, de parcă nu Îţi pot vorbi în orice clipă. Uneori mă detest pentru faptul că în ciuda dorului pe care îl simt, Te amân cu cinci minute, care se transformă în ore ca în dimineaţa următoare să realizez că am adormit înainte să Îţi vorbesc. Cum de am putut adormi? Mă scârbeşte ignoranţa mea, rânjetul meu la glumele de prost gust pe care le aud în treacăt. Detest să ţin ritmul cu piciorul în podea unei melodii ce elogiază tot felul de tâmpenii... Detest când îmi zvâcneşte firea, iar eu parcă nu mai vreau să lupt... Dar zicea fratele Vladimir Pustan cândva, -Oamenii sfinţi nu sunt oameni perfecţi, ci oameni iertaţi.- . Şi cât de mult am nevoie de iertare, cât de mult aveam nevoie de iertare ieri când am adormit înainte să Îţi zic măcar un cuvânt. Să-mi fie ruşine! Cât de mult am nevoie de iertare astăzi...
Nu aveţi nevoie de iertare, pentru ziua de astăzi, pentru ziua de ieri, pentru întreaga voastră viaţă? Unde sunt eu? Ştiu unde eşti Tu, lângă mine ... aşteptând să zic ceva... Nu vreau să mă îndepărtez nici măcar un pas, nu mai vreau să îmi privez sufletul de prezenţa Ta. Îmi zicea tatăl meu zilele astea ‚Ţi-ai recăpătat ochii, stralucirea pe care o aveai cand erai copil’... pe când urcam stângace treapta din faţa amvonului şi privind în podea ziceam peltic ‚Cine iubeşte pe Domnul Isus, să ridice mâna sus.’... Compar aspectul feţei mele, şi al ochilor mei din pozele de acum un an şi fotografii recente... Mama îmi spunea mereu ‚Eşti mereu tristă în fotografii.’, deşi aveam un zâmbet pe faţă, o ceaţă îmi acoperea ochii, era cataracta păcatului. Aveam o privire încruntată, chiar şi atunci când zâmbeam.
Ceea ce Isus face pentru fiecare din noi este astfel unui detergent activ, iar deasupra fotografiile pe care le compar pot scrie ‚Înainte de Isus’ şi ‚După iertarea primită prin Isus’. M-a curăţit... Şi eu acum ce doresc? Să amân rugăciunea de seară cu o oră, până se termină serialul acela care mai mult mă agită datorită lucrurilor mizerabile pe care le văd? Ca mai apoi să ce, să Îţi spun că trebuie să intru la duş, apoi trebuie să îmi pregătesc părul pentru ziua următoare ... pe când să Îţi vorbesc să cad de oboseală fiindcă am păcătuit întreaga zi şi asta m-a obosit până la epuizare? Merit eu ceva? Meriţi tu ceva?
Unde sunt eu? Ştiu unde eşti Tu, eşti lângă mine, aştepţi de ceva timp să îmi fac timp să vorbim pe îndelete... Te rog iartă-mă...