Mulţumesc ,Doamne,de trilul
Vrăbiuţelor din pom,
Mulţumesc că le-ai creat
Ca să bucure pe om.

Ele sar din creangă-n creangă,
Cântă şi se veselesc
Şi nu ştiu de au mâncare,
Sau de mâine mai trăiesc.

Tu le-ai luat înţelepciunea,
Le-ai dat doar cât pot purta,
Hrana pentru trupul lor
Se află în grija Ta.

Noi,ce-avem înţelepciune
De ce nu lucrăm aşa?
Că nimic nu realizăm,
Oricât ne-am îngrijora.

Doamne,ia-ne-ngrijorarea
Şi-ajută-ne ca să ştim,
Că menirea noastră este
Pe Tine să Te slujim.

Grija pentru trupul nostru,
Ce-om mînca sau ce om bea,
Să avem înţelepciunea
Ţie să Ţi-o putem da.

De la orice vietate
Noi avem de învăţat
Şi vedem că-ngrijorarea
Duce numai la păcat.

Să trăim ziua de mâine
Cu mai multă bucurie,
Că nu ştim zilele noastre
Cât de multe or să fie.

Putem să ne bucurăm
Şi-n belşug,dar şi-n nevoi,
Că în toată viaţa noastră
Dumnezeu este cu noi.