1. Lasă-n cumpâna gândirii
Mai 'nainte de-a vorbi,
Și puterea stăpânirii
Adevăr să pot rosti.

R1: /:Știu că Ție-Ți voi da seama
Pentru orișice am spus,
Și mă umple, Doamne, teama
Că-n osândă voi fi dus. :/

2. Dar, îndurate de mine,
Singur eu mă osândesc,
Când de voie, fără voie,
Cu gura păcătuiesc.

R2: /:Vrednic sunt de judecată,
O, îndurate Isus,
Ca să nu aud vreodată
Căci gura mea greș a spus. :/

3. Prin mustrarea Ta, cu milă,
Înfrânează limba mea,
Căci ușor, sau chiar în silă,
Lesne-n vină pot cădea.

R4: /:E mai grea ca piatra-n praștie
Vorba nestrunite-i guri;
Doamne, învață-mă măsura
Cumpănită din Scripturi! :/