„Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate” (Proverbe 31:29)

Textul din Proverbe 31:10-31, ce prezintă portretul unei femei de valoare - „mai de preţ decât mărgăritarele” (v.10b), începe cu căutarea ei: „Cine poate găsi o femeie cinstită?” (v.10a). O problemă dificilă, dacă ne gândim la experimentul „Solomon” -  „Şi am găsit că mai amară decât moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ şi ale cărei mâni sunt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.... iată ce-mi caută şi acum sufletul şi n-am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n-am găsit în toate acestea” (Eclesiastul 7:26-28). Dar pentru a nu crea imaginea că problema este fără soluţie, el explică în vers. 29: „Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii”. Aşadar, creaţia este bună, dar afecţiunea păcatului s-a extins foarte mult. Textul însă se încheie optimist, cu un experiment pozitiv de o viaţă: „Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând: «Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate»” (v. 28-29).

Într-o societate ce practică traficul ilicit cu fete, fapt pedepsit de lege, şi promovează imoralitatea, fără interdicţii, dacă ne referim la internet şi libertatea relaţiilor sexuale în afara vieţii de familie, noi cei credincioşi adevărurilor sfinte, proclamăm educaţia în valorile Bibliei şi afirmăm că în familiile şi adunările noastre „creştem” fete bune. Dacă lumea evidenţiază frumuseţea şi flirtul imoral, noi ştim că  „desmerdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată” (v. 30a). Frumuseţea naturală este parte a creaţiei şi este bună (Geneza 1:31), dar sub influenţa pierderii imaginii lui Dumnezeu, s-au pervertit  valorile şi oamenii „îşi necinstesc singuri trupurile” (Romani 1:24), tocmai prin ceea ce ei cred că este o înfrumuseţare şi o plăcere. Pe drept se poate afirma că cele mai frumoase fete sunt la pocăiţi, pentru că nu sunt „atinse” de mâini „murdare”.

O fată bună va fi în mod natural o femeie bună, de aceea cele notate în versetele din Proverbe 31 trebuie însuşite de orice fată ce doreşte să aibă o familie fericită. Pronumele personal „ea” apare de multe ori în următoarele acţiuni, pe care voi încerca să le convertesc în valori curente corespondente. Fiecare fată să-şi pună numele şi viaţa în acţiune:

„Ea face rost de lînă şi de in şi lucrează cu mâni harnice” (v. 13) – cumpără materii prime şi produce bunuri de consum; se pricepe să prepare, ceea ce înseamnă să economiseşte bani, faţă de cumpărarea produsului finit. „Ea pune mâna pe furcă şi degetele ei ţin fusul” (v. 19) – are o mână deprinsă la lucru; s-a specializat în lucrurile pe care le face.

„Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea” (v. 14) – face cumpărături înţelepte pentru necesităţile zilnice, alegând magazinele de la care se aprovizionează. „Se gândeşte la un ogor şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie” (v. 16) – face investiţii în domenii de producţie, pentru a spori veniturile familiei; prima intenţie nu este consumul sau luxul, ci reinvestirea profitului pentru un câştig mai mare.

„Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele. Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea” (v. 17-18) – acţiunile întreprinse de ea o solicită la efort, dar este gata să muncească zi şi noapte, iar rezultatele vor fi pe măsură.

„Ea se scoală când este încă noapte şi dă hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale” (v. 15) – are capacitatea de organizare şi angrenare în muncă şi a celorlalţi membri ai familiei; ea îşi face partea ei, dar lucrează într-un program complex, menit să asigure o capacitate de producţie sporită. „Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei şi nu mănâncă pâinea lenevirii” (v. 27) – contribuie din plin la bunul mers al familiei, aducându-şi aportul personal la  întreţinerea casei.

„Ea îşi face învelitori, are haine din in subţire şi purpură” (v. 22); „Ea face cămăşi şi le vinde şi dă cingători negustorului. Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine” (v. 24-25); „Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu” (v.21) – asigură nevoile materiale gospodăreşti, chiar mai mult, având de vânzare anumite produse, condiţii în care criza nu este o problemă.

„Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit” (v. 20) – are o inimă miloasă şi este gata să ajute pe cei săraci.

„Ea deschide gura cu înţelepciune şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă” (v. 26) – este o plăcere să o auzi vorbind cu folos şi bunăvoinţă, ceea ce este o raritate printre femei.

În aceste condiţii „inima bărbatului se încrede în ea şi nu duce lipsă de venituri” (v. 11) – familia este în siguranţă şi într-o prosperitate permanentă. „Ea îi face bine şi nu rău, în toate zilele vieţii sale” (v. 12) – fiind cu adevărat un ajutor potrivit, aşa cum a fost proiectat prin creaţie. Drept urmare „Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când şade cu bătrânii ţării” (v. 23) şi toţi recunosc din plin contribuţia ei binecuvântată la viaţa familială – este o fată / femeie bună - „răsplătiţi-o cu rodul muncii ei şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii” (v. 31).