FII BLANDA CA DOMNUL!


Nu fi certăreaţă, fii îngăduitoare!
Bunătatea ia ţi-o sfătuitoare.
Evlavia-n blândeţe este roditoare,
În destoinicie-i bună călăuzitoare.

Fii blândă ca Domnul, smerită,
Vei fi un vas de cinste şi sfinţită.
Departe de orice fel de ispită,
În harul Domnului ocrotită.

Iubirea eman-o de dimineaţă,
Pacifistă, ea îndreaptă şi învaţă
Şi-n înfrânare, e izvor de viaţă.
Urmează a dragostei povaţă.

De cursa răului, poţi uşor scăpa,
De bârfa-n casă n-o laşi a săpa.
Nici zvonurile uşa n-or crăpa,
Muţenia, gura-ţi va adăpa.

Dacă în frâu vei ţine a ta gură.
Nu va putea mânia, lovi cu ură.
Iubirea va curge fără măsură,
Urmând a Lui Isus partitură.

Iubirea nemărginită în vale,
Va răspândi miresmele sale.
Fereşte-te de toate vorbăriile goale,
Ele-ţi aduc, amărăciuni şi boale.

Fii plină de-ngăduinţă răbdătoare!
Şi zilele-ţi vor fi scăldate-n soare.
Fii în bunătate roditoare!
Şi cerul va fi plin de sărbătoare.

Fă fapte vrednice de pocăinţă,
Dintr-o inimă curată, prin credinţă!
Paşi-ţi vor grăbi spre biruinţă,
Şi vei vedea a Slavei locuinţă.

O inimă neprihănită e noian de pace,
Un izvor de viaţă, din iubire-şi face.
Pe cel ce-n suferinţă grea, zace,
Cu mângâiere ştie să-l împace.

Păzeşte Cuvântul Lui Dumnezeu,
Unicul scut de apărare, la greu.
Striveşte orice firicel de eu.
DĂ-I Slavă Domnului mereu!

Nu-ţi trâmbiţa mila, bunătatea,
Urmăreşte Adevărul, dreptatea.
Vezi să nu te prindă răutatea,
Când te va atinge nedreptatea.

Nu te crede integră, fără de păcate,
Fără vre-o umbră de răutate,
Când te grăbeşti să-ţi faci dreptate,
Atunci adevărul de tine-i departe.

Duhul potolit e un duh priceput!
Îţi înfrânează limba de la început.
Iubirea, răutatea n-a conceput,
Iertarea la cruce a perceput.

Nu uita! Ura îţi spune: „loveşte!"
Dragostea îţi spune: „iubeşte!"
Ura grabnic la mânie porneşte,
Dragostea să ierte nu oboseşte.

Dragostea-i blândă, îngăduitoare,
Ura loveşte chiar şi-n strâmtorare.
Ura-i trufie, aroganţă sfidătoare,
E prea plină de sine, de-ngâmfare.

Dragostea urmăreşte să facă bine,
Ura-i egoism, lasă-n urmă suspine.
Dragostea nu se ocupă de sine,
În ajutorul suferindului vine.

Dragostea uită de sine, e altruistă,
Mângâie şi-nseninează inima tristă.
Dragostea e mereu pacifistă,
Ura-i agresivă şi arivistă.

Înfrânează-ţi limba prin dragoste,
De n-o stăvileşti, va fi pacoste.
Cea neprihănită tace, nu cleveteşte,
Ea trăieşte Cuvântul: „Iubeşte!"

Întinde mâna, ridică omul zdrobit,
Prin dragoste Domnul este slăvit!
Păstrează-ţi gândul neprihănit,
Să fie-n evlavie neobosit.

Buzele neprihănite sunt plăcute,
Ele nu vorbesc vrute şi nevrute.
Niciodată nu sunt încrezute,
De la bine nu sunt abătute.

Ele nu fac rău nimănui niciodată,
N-aruncă ocară, vorba e curată.
Neprihănirea iartă de-ndată,
Ea urmează calea cea dreaptă.

Rămâi sub călăuzirea Duhului,
Păzeşte toate poruncile, Domnului!
Îmbrăcată-n puritatea harului,
Veghează-n aşteptarea norului.

Fii blândă ca Domnul, smerită,
Un vas de cinste, o inimă sfinţită,
Cu roadele iubirii împodobită,
În orice clipă de răpire gătită.

Îmbrăcată în haina neprihănirii,
Spălată în sânge, prin Harul iubirii.
Vedea-vei Ierusalimul strălucirii,
Pe Regele Isus, în plaiul nemuririi.

Fii blândă! Nu uita, Isus răbdător
Din iubire ţi-a dat suflet nemuritor.
Sângele Lui în har mântuitor,
Te urcă pe aripi de-nvingător.

Cum vom şti ierta şi a fi îngăduitori
Vom primi cununa de biruitori.
Cum şti-vom noi să fim de iubitori,
Aşa vedea-vom noi ai vieţii zori.

Cum păstra-vom haina de Isus spălată
Aşa-vom avea-n ceruri, o răsplată.
Cum şti-vom preţui mântuirea dată,
Aşa ne va chema Cerescul Tata.


Amin!