Acum cind viata ti se stinge,
Cind nimenea nu te mai plinge,
Te-ntrebi tardiv, trist si tacut,
Cu viata ta ce ai facut?

Pacate multe-ai savirsit,
Nu ai iertat si n-ai iubit,
De nimeni mila n-ai avut,
Realizezi ca esti pierdut?

Cind vesnicia-ti e aproape,
Cind viata-ti va sfirsi in moarte,
Cind nu ai mers pe dreapta cale,
Ce-i scris in cartea vietii tale?

Strafulgerat de mii de ginduri,
Ai vrea sa scrii citeva rinduri,
Sa strigi sau sa vorbesti in soapte,
Ce lasi pentru posteritate?

De Dumnezeu n-ai vrut sa stii,
Ca El demult, din vesnicii,
A planuit a ta iertare,
De ce-ai respins a Lui chemare?


Pe Crist, pe Fiul Sau iubit,
La moarte El L-a osindit,
Sa dea viata orisicui,
De ce-ai respins oferta Lui?

Nu stiu de-i prea tirziu acum,
Cind solul mortii e pe drum,
Poate vreo pilda din Scriptura,
Ca sa-ti mai dea invatatura?

A fost odat, un om bogat,
Satul si bine imbracat,
O viata-ntreag-a chefuit,
De ce la moarte n-a gindit?

N-a vrut sa fie printre sfinti,
Ales-a scrisnetul de dinti,
Acolo-n iad, in foc si chin,
Ce groaznic si etern destin.

Acum, iubite-al meu prieten,
Asa cum zboara in razboi,
Suveica unui testator,
In lume, tu esti trecator.

Viata ta se va sfirsi,
Si vei zbura spre vesnicii,
Spre viata-n cerul maiestos,
Sau jos in iadul cel hidos.

Cu Dumnezeu nu-i de jucat,
Nu-ti da sufletul la mezat,
Salvindu-ti sufletul din moarte,
De Paradis vei avea parte.