1. Nimic nu sunt, un strop de tină
în care-ai pus un bob de grâu.
Un ciob în care aprinzi-lumină,
un colb din care scoți un râu.

R1: Nimic nu sunt, o cupă spartă
din care faci un heruvim,
/: Sunt măgărușul ce Te poartă
pe drumul spre Ierusalim. :/

2. Nimic nu sunt, un rob netrebnic
chemat ca jugul Tău să-l port,
să dau deoparte piatra rece
când Tu dai viaţă celui mort.

R2: Nimic nu sunt, o trestie frântă
din care faci toiag de fier,
/: o luminiţă fumegândă,
ce mâine fi-va stea pe cer. :/

3. Nimic nu sunt, dar Tu eşti totul!
Şi Tu te-ai dat ca preţ al meu
făcând din pieptul meu, chivotul
ce-l poartă-n el pe Dumnezeu.

R3: Nimic nu sunt, nimic sub soare,
dar ai iubit acest nimic.
/: În veci să fii mereu mai mare,
și eu în veci mereu mai mic. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 102.
Autorul versurilor este Costache Ioanid.