Suferind, te intrebi, de ce?Indiferent de natura suferintei prin care treci, care te roade, care-ti ia dorinta de a trai, de a lupta, de a merge inainte....indiferent daca e grea sau mai usoara, ea iti consuma energia, respectul de sine, uneori,atunci cand nu inveti sa o iubesti, sa o respecti, sa o accepti ca pe un dar de la Dumnezeu, un dar special, ceva divin, prin care devii asemenea Lui, in fiecare zi...

Intotdeauna se intampla, peste tot intre oameni, lucrurile cele mai neobijnuite. Oamenii in general, nu vad suferinta, incercarea , durerea , ca pe o binecuvantare care aduce curatirea inimii, si tot odata, fericirea trimisa de Dumnezeu prin procesul de curatire. Oamenii vad intotdeauna un motiv de a carti, de a se plange, de a abandona partasia cu Dumnezeu, din cauza suferintei, cu toate ca aceasta este un motiv intemeiat prin care devenim responsabili inaintea lui Dumnezeu de fiecare moment de partasie cu El.

Nu e deloc usor, si nici nu va fi, deoarece Cuvantul Domnului vorbeste despre suferinta ca si cum ea este mijlocul prin care ne asemanam tot mai mult Chipului lui Dumnezeu.Nu e deloc usor, a privi suferinta ca o binecuvantare fiindca oamenii nu sunt obijnuiti cu ea. Dar Isus era obijnuit, deaceea nici o durere nu il surprindea indeajuns ca sa nu o poata  birui. El este Modelul Absolut si cel mmai bun exemplu de urmat.

Ca sa poti trece biruitor , trebuie sa fii obijnuit cu suferinta,pentru ca atunci cadnd deja te-ai obijnuit cu ea, nu o mai simti ca o povara, ci o simti, si o traiesti in toata fiinta ta ca si cum ar fi un dar de la Dumnezeu

Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii, si obijnuit cu suferinta....Isaia54:1,2

Desi pare o afirmatie absurda, a suferi cu dragoste, cu devotament, cu bucurie deplina, cu pasiune, este intr-adevar o binecuvantare pentru un credincios cu adevarat credincios.

Cele mai multe intrebari pe care omul si le pune in timpul vietii lui provin din tema suferintelor pe care le treiesc.Ele sunt ingaduite de Dumnezeu, caci toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu (Romani 8:28), iar daca aceasta sfanta afirmatie e edevarata, inseamna caci absolut toate lucrurile, chiar cele neintelese, lucreaza impreuna cu cele intelese spre desavarsirea planului lui Dumnezeu, indiferent daca omul este deacord sau nu.

E mult mai simplu pentru un om , cand trece prin greutati si sufera cumplit, sa se izoleze, sa se ascunda, sa fuga, sa scape de amenintarile furtunei, insa adevaratul motiv al suferintei este chiar implinirea Scopului lui Dumnezeu in viata noastra,caci prin suferinta, ajungem desavarsiti in El si prin El, apoi ,devanind asemenea Lui, El va lucra pentru noi in chip minunat, cum numai El o va face.

Sunt fericit chiar daca vrei sa sufar

Cand valuri vin si vanturi grele bat

Plutesc pe ape ca un fir de nufar

Pe care tu-l pastrezi mereu curat

Cine a cunoscut vreodata suferinta mai bine decat Cel care a platit pentru ca ea sa nu ne biruiasca?

Fericirea se naste de cele mai multe ori prin suferinta, pentru ca atunci cand treci prin ea, intotdeauna te vei apropia de Dumnezeu. Nu este deloc usor, asa cum ar parea sa fie, si apoi, cel care nu a trecut niciodata prin suferinta, nu-i este indicat sa scrie despre ea, ea este traita, apoi inteleasa in adevaratul ei sens.

In general greseala oamenilor este ca ei se concentreaza atat de mult asupra ei, incat nu mai observa ca dincolo de ea, Dumnezeu a pregatit binecuvantarea, din toate punctele de vedere.

Prea multi oameni privesc in jos, numai la durerea ei, dar niciodata nu privesc partea buna a lucrurilor care aduce pace in suflet. Mare lucru, si binecuvantare este faptul ca poti sa vezi o speranta, in mijlocul suferintei, indiferent de starea in care te aflii.

Mare lucru este sa accepti aceasta durere prin care treci, ca fiind o ocazie speciala pe care Dumnezeu ti-o ofera  nu pentru a cadea, ci pentru a te ridica mai mult, pentru a merge inainte cu credinta pe care El a pus-o in inima ta ca sa o pastrezi si sa te folosesti de ea.

Mare lucru este , ca atunci cand esti parasit de toti cei in care iti puneai increderea, sa ramai linistit in corabia ta, care e gata sa se scufunde, si sa asculti glasul Duhului Sfant care nu vine la tine prin tunete sau minuni nemaipomenite, ci vine ca raza de soare, ca susurul linistit al unui riu, sa iti vorbeasca , sa te indrume, sa te calauzeasca spre adevar, spre o noua sansa.

Desi nu vezi dealungul vietii pe care ai trait-o, numai dezamagiri, esecuri sau suferinta, desi te intrebi fara nici un fel de raspuns, de ce intotdeauna ti se intampla numai tie tot felul de greutati, din care nu ai puterea sa iesi cu bine,asculta Vocea lui Dumnezeu, ea este speciala pentru sufletul tau.. Asculta tot ce are El pregatit sa-ti vorbeasca, acolo in durerea ta pe care nimieni nu o va intelege mai bine decat El.

Daca Dumnezeu m-ar fi inzestrat cu darul de a da sfaturi, sfatul meu ar fi urmatorul: Niciodata ,sa nu ramai pe loc, atunci cand cazi, si crezi ca nu poti sa te mai ridici. Ridica-te si mergi inainte, caci daca vei ramane in starea in care esti, nu vei ramane mult timp asa, fiindca vei cadea si mai mult.

Nu e usor sa te bucuri, cand vezi in jurul tau, ca toti sunt nepasatori.. totusi priveste ca exista alti oameni care o duc mult mai greu decat tine.

............................................