Morala Florilor

Nimic nu e în lume mai scumpă, prețioasă
Ca frumusețea naturală în inocența ei sfioasă.
Cum gingașă, frumoasă și scumpă este o floare
Ce-n grație măiastră-și deschide a ei splendoare.

Candidă iși desface petală după petală,
Culoarea ei i-aprinsă cu o regală gală,
Și gingașă și fragilă e a ei țesătură,
Încîntă cu finețea și liniile pure.

Atît este de pură naturalețea ei
Nu poți sa-ți rupi privirea, chear dacă să vrei,
Și e frumoasă așa cum Dumnezeu a dat-o !
Cu geniul Lui sfînt și dragoste-a creat-o.

Dar iată că odată crezînd că nu-i frumoasă,
Destul de naturală, de-ajuns de arătoasă
O floare ce urmată a fost de flori mai multe
A hotarît cu fală ce are nu-i ajunge.

Și și-a vopsit petalele cu niște chemicale
Caci îi păreau inexpresive, culorile cam pale.
Și-a vopsit chiar și părul, culori peste culori,
Iar tenul cu mortar de te luau fiori.

La unele petale ce ieșeau mai în părți
Le-a agățat metale și pietre pe bucăți,
Și și-a mai pus și altele ce i-au părut că-s bune
Pe frunze, tulpinițe, petale--orișiunde.

Ea se simțea frumoasă, vestită, admirată
Cu lucruri artificiale acoperită toată.
Dar schimbată, mîzgîlită ființa cea de floare
Ascunse frumusețea cu naturala ei splendoare.

Și în mîndria ei de-a fi tot mai privită
Nesocotește cerul , natura-i dăruită,
Caci nu poti compara o floare naturală
Și frumusețea ei cu cea artificială.

Morala noi desigur cu toți am înțeles:
Domnul cum ne-a creat, nu-i de schimbat, nici șters,
Și nici de adăugat după părerea noastră
Căci El ne-a cizelat cu Mîna Lui Măiastră.

Creați după al Său chip și asemănare
Noi Domnului plăcem cu așa!!! înfățișare,
Considerați fiind a creației cunună
De ce ne stăruim s-avem una mai bună?

Amin.
Octombrie 16, 2010