1. Peste mine cade-o frunză gălbenită, fluturând uşor.
Dintr-o mie se desparte şi nu-i pasă de prietenia lor.
O, de ce această frunză a căzut, poate vlagă în ea n-a avut.
Poate singură ea nu s-a văzut nicicând, astfel putem să fim şi noi oricând.

R: Prieten drag, de ce stai azi aşa nepăsător?
Prieten drag, Domnul este al tău Salvator.

2. Ca o frunză este viaţa, cât trăieşti pe-acest Pământ străin.
Plină de poveri e calea, plină de dureri, necaz şi chin.
O, ce viaţă va fi acolo sus, când ne vom întâlni cu Isus.
Vom uita de dureri, vom primi mângâieri şi vom fi pururea cu Isus.

3. Te vei ofili ca floarea şi plăceri nu vei simţi la fel.
Însă vei zări viaţa, care astăzi e ascunsă-n cer.
De ce pui preţ pe lucruri care pier şi nu vrei să priveşti către cer?
Căci tot ce ai adunat, de mult e spulberat şi tu aspru vei fi judecat.

4. Să priveşti mereu la Isus, care pentru tine S-a jertfit.
Părăsit vei fi de oameni, asta pentru că mult ne-a iubit.
O, ce mare iubire avea când în grele dureri Se jertfea,
Vin' la El umilit, ca să fii mântuit şi vei fi lângă El fericit.