Marele gânditor, poet şi filosof ucrainean Hryhorii Savych Skovoroda a dorit ca pe piatra sa funerară să fie săpate următoarele cuvinte: «Lumea a alergat după mine, dar nu m-a prins». Ferice de acest om care la sfârşitul călătoriei sale pe acest pământ a putut rosti asemenea cuvinte. Eu unul aş vrea să mi se scrie pe cruce «Am fost sclavul acestei lumi, iar acum sunt liber».

Dar iată o mare dilemă, un mare semn de întrebare, poate mai mare decât toţi anii vieţii mele: Este moartea un sfârşit sau nu?.. Iar dacă nu,_atunci ce urmează?.. Voi fi liber după moarte?..

Am găsit în Evanghelia după Ioan o soluţie care m-ar putea face liber, o soluţie care m-ar dezrobi chiar acum – aici pe acest pământ. O soluţie oferită  de Isus Cristos : «… veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.»

Da! Este destul de limpede şi pare foarte simplu, numai că înainte de acestă soluţie, Isus pune o condiţie: «Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; – după care continuă: Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.»

Deci ca să devin liber, trebuie să cunosc adevărul, iar pentru aceasta e nevoie să devin ucenic al lui Isus Cristos! Trebuie să rămân în cuvântul Lui!

Aceasta este marea mea problemă a vieţii mele –  să devin ucenicul Lui Isus Cristos!

Tot am vrut să scriu o carte pe care s-o intitulez: «Nu pot să fiu creştin», am în vedere un creştin în adevăratul sens al cuvântului, căci şi acum sunt creştin, alături de alte sute de milioane de creştini. La fel ca şi ei de Crăciun cânt o colindă, de Paşte iau lumină, spun «Cristos a înviat!» mă mai şi rog din când în când, dar nu mă simt liber ci sclav – sclavul acestei lumi!

http://www.cuvantulcrestin.blogspot.com/