La tine mamă mă gândesc mereu
De câte ori durerile m-apasă.
În clipe de tristeţe şi de greu
Trimit un gând la tine, către casă.

Te văd în amintiri cum ne zâmbeai,
Chiar şi atunci în clipe de durere.
Cu-o lacrimă, furiş, ne mângâiai,
Cu sufletul… şi sfânta lui tăcere.

Aş vrea să pot în vise să te ţin.
Ca tine mamă… să-mi răpun necazul.
Să cred doar în speranţele ce vin
Şi-n lacrima ce-mi mângâie odrazul.

La tine mamă… doruri de se frâng,
Tu şti să le acoperi cu tăcerea.
La tine mamă gândurile plâng
Dar numai tu le-mpartăşeşti durerea.


Şi gându-mi este mai curat ca vrerea
Spre înţelesul propriului destin.
Ce bine-ar fi dac-am avea puterea
Să ne cunoastem sufletul puţin…