Pot cu orice vietate
Să convieţuiesc
Căci,cu toate,Domnul meu
M-a pus să trăiesc.

Tot ce mişcă pe pământ,
Sub pământ şi-n Mare,
Este cu un rost creat
Şi are valoare.

Sigur,unele gângănii,
Sunt greu de-acceptat
Şi,de-aceea,noi dorim
Să moară imediat.

Nu putem să acceptăm
Nici ce e-n natură,
Sunt în mediul lor,dar noi
Suntem plini de ură.

Grabnic vrem să nimicim
Tot ce ne-nconjoară,
Numai noi vrem să trăim,
Restul tot să piară.

Dar,cel Preaînalt nu vede
Viaţa ce-o trăim ?
Şi cu noi la fel să facă,
Atunci când greşim ?

Când nu stăm la locul nostru
Şi-alergăm grăbiţi
După bogăţii deşarte,
Să fim nimiciţi ?

Când ades’ mă uit cu ură
L-aproapele meu,
Sunt de-acord să mă omoară
Bunul Dumnezeu ?

Câte rele-n viaţa-aceasta
Nu facem mereu ?
Dar câtă îngăduinţă
Are Dumnezeu ?

Noi de ce privim cu ură
Orice vietate
Şi nu ne gândim că Domnul
Le-a creat pe toate.

Cum vrem Domnul să ne facă,
Când păcătuim,
Să facem şi noi la fel
Celor cu care trăim.