Din nou cu gândul dus departe
Prin vremi trecute poposesc,
Cum ai dat viaţa Ta pe-o moarte?
Isuse, cum să-Ţi răsplătesc?

Din nou ne-apropiem de vremea
Ce ne-aminteşte despre cruce
Şi-mi pun adesea întrebarea
Păcatul meu cum poţi al duce?

Cum ai putut să laşi Tu cerul
Să Te cobori pe pământ jos?
Luând pentru păcat calvarul
Ca să salvezi un păcătos?

Mi-aduc aminte de Golgota
Cum ai urcat cu greu Calvarul
Povoara mea a fost prea grea!
Dar mi-ai luat întreg amarul!

Mi-aduc aminte cum pe cruce
Te-au pironit o Domnul meu
Din Tine-a curs apă şi sânge
Pentru un om cum sunt şi eu,

Dar s-a sfârşit cu suferinţa
Ducând pân la sfârşit lucrarea
Zdrobind pe cruce neputinţa
Omului I-ai adus salvarea!

Apoi te-au pus într-un mormânt
Iar eu mergeam pe urma lor
Să văd ce-i face Celui sfânt
Fiind cam mic mergeam uşor!

Trece-am uşor printre mulţime
Find de toţi neânsemnat
Dar Tu ave-ai ceva în mine
Şi pentru Tine mai păstrat!

Atunci n-am înţeles o Doamne
De ce s-a întâmplat aşa,
Dar azi când mi-amintesc de Tine
Pot să-nţeleg lucrarea Ta

Prin moartea TA ai dat salvare
La cel ce-L caută pe Hristos
Şi-n ziua revenirii Tale
Ne vei lua de-aici de jos.

Iubitul meu ce până astăzi
Pe Domnul l-ai văzut legendă
Du-te-n trecut să-I afli urma
O vei găsii bine păstrată!

Cu mult nainte de venire
Vorbi-ta despre EL profeţii
Şi a ajuns la-ndeplinire
Ce scris a fost în sulul cărţii.

De moarte, a vorbit Isaia
Pe Domnul bine la descris;
Cum i-a văzut înfăţişarea
Cum a răbdat când a fost prins.

Nu amâna căci nu ştii ziua
Când vine Domnul cu răsplată
Grăbeşte-te să-I afli urma
Care cu sângea fost stropită

Şi nimeni nu o poate şterge
Ea va rămâne pentru veci
Pe sfinţii în ceruri îi va duce
Dacă o caută de aici.
01.02.2011