Isus la mijloc ( Matei 18:19-20) Profetul Daniel, scrie în cartea sa în C. 7:9 „Mă uitam, cu băgare de seamă, la toate lucrurile până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un îmbătrânit de zile s-a aşezat jos....”. Tot aşa ca şi Daniel, mă uit şi eu cu băgare de seamă, de multe ori când vin la Casa Domnului şi mă întreb: Unde şade Domnul Isus Cristos, Mântuitorul? Unde Îşi aşează tronul de milă şi de îndurare atunci când vine la întâlnirea cu copiii Săi? In versetul 20, spune Domnul că dacă doi sau trei se adună în Numele Lui, El vine în mijlocul lor. Acuma, dacă ar fi să măsurăm mijlocul acestei săli, atunci, cred că ar fi undeva acolo pe scările de la intrare. Dar, oare să-Şi aşeze Domnul Isus tronul îndurării acolo pe scări? Sau poate pe culuarele de trecere, sau la balcon undeva ca să nu deranjeze pe nimeni? O! Nu! Frfraţi şi surori În Domnul! Mântuitorul vine întotdeauna acolo unde se adună poporul Său, El vine întotdeauna la întâlnirea cu cei pentru care Şi-a dat viaţa, aşa cum am citit în versetul 20, dar nu se aşează undeva deoparte ca să nu deranjeze pe nimeni, dimpotrivă, El trece printre rânduri, cercetând inimile, ascultând rugăciunile, şi ducând urgenţele la tronul de îndurare al Tatălui ceresc. În versetul 19 citim că Domnul ascultă rugăciunile, ia aminte la ele, şi dacă cerem un lucru oarecare, oricare, ne va fi dat de Tatăl, pentru că El este în mijlocul nostru şi mijloceşte pentru noi.... Ascultaţi cu atenţie: „Vă mai spun iarăşi, că ,dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci, sau pentru că, acolo unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu ,sunt şi Eu în mijlocul lor”. Dar nu numai atât face Domnul Isus Cristos. El trece printre rânduri împreună cu Duhul Sfânt şi mângâie inimile întristate, ridică poverile de pe umeri, cercetează şi vindecă durerile trupeşti şi sufleteşti. În Luca 4:40 se spune că: „...toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli, îi aduceau la Domnul. El Îşi punea mâinile peste ei, şi-i vindeca”. Şi astăzi Domnul lucrează la fel, şi dacă doi, spune Domnul, se unesc să ceară vindecarea cuiva, El se va atinge de bolnav. De aceea vine Domnul în mijlocul nostru, dar nu numai pentru aceasta, ci ca să ne înveţe Calea Sa, să ne arate cărarea cea dreaptă, care duce spre Ţara fericirii de sus, astfel ca să nu ne rătăcim, să nu ne abatem nici la stânga nici la dreapta ci să-L urmăm pe El. ...cănd Domnul Isus spune : ...Eu sunt în mijlocul lor”, înseamnă că El şi numai El trebuie să fie în centrul atenţiei bisericii. Ori de câte ori ne adunăm în Numele Lui, ochii noştri trebuie să fie aţintiţi spre El, gândurile noastre trebuie să fie îndreptate spre Mântuitorul... Aşa spune Eclesiastul în Cap. 12, că aici este locul unde poţi medita în linişte, fără să fii deranjat, la Cel ce ţi-a salvat viaţa murind în locul tău, dăruindu-ţi viaţa veşnică prin învierea Sa. A Domnului şi Mântuitorului nostru să fie toată slava, gloria, cinstea şi onoarea, acum şi în vecii vecilor, pentru că El este singurul care le merită pe toate. Amin! El, Domnul Isus, nu lipseşte niciodată de la întâlnirea cu ai Săi. Chiar dacă sunt numai doi sau trei adunaţi în Numele Său, Mântuitorul este întotdeauna prezent în mijlocul lor. Pentru că acolo Îi place Domnului să locuiască, în mijlocul celor ce caută Faţa Sa şi ascultă învăţăturile Sale. Dcă aţi luat aminte la predica aceasta încă de la început, aţi observat că ea se intitulează: Isus la mijloc, Isus în centrul atenţiei. I. Dacă citim în Evanghelia după Luca în cap.2, spune Cuvântul Sfânt, că Maria şi Iosif, L-au pierdut pe Fiul, când avea 12 ani şi după ce l-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor,V.46: „şi L-au găsit după trei zile în Templu din Ierusalim şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. Apoi în v. 47, se spune că îi uimea pe toţi cu învăţăturile, cu priceperea Sa şi cu răspunsurile pe care le dădea.... Şi astăzi Domnul Isus vine în mijlocul nostru şi ne uimeşte cu lucrările şi cu binecuvântările Sale. Este şi astăzi în mijlocul nostru, ascultând rugăciunile şi laudele pe care I le aducem, dar în acelaşi timp punând întrebări în dreptul fiecăruia dintre noi: Cum te simţi? Ce te doare? Care este problema ta? Care este dorinţa ta? Poate că uneori Domnul întreabă aşa cum l-a întrebat pe Ilie în pustie: Ce faci tu aici? De aceea trebuie să-I spunem Domnului tot ce avem în inimă. Să nu ascundem nimic. II. Când Domnul Isus, Mielul de jertfă al lui Dumnezeu, a fost răstignit, spune Cuvântul în Ioan 19:18, că a fost aşezat între doi tâlhari, unul la stânga şi altul la dreapta, iar Mântuitorul la mijloc. Vedeţi, chiar şi în suferinţele Sale, chiar şi în moartea Sa, Domnul Isus este la mijloc. Este în centrul atenţiei. Dispreţuit de mulţi, batjocorit de mulţime, chiar şi acolo pe cruce este în mijlocul atenţiei tuturor, dar mai ales în centrul atenţiei Tatălui ceresc, şi a celor ce-L cinstesc şi-L iubesc ca pe Fiul lui Dumnezeu, Regele regilor şi Împăratul împăraţilor. Întotdeauna la mijloc. Acolo este Domnul Isus întotdeauna, în mijlocul celor ce se adună pentru Numele Său şi învaţă căile Sale. De ce? pentru că aşa cum spune profetul Maleahi în cap.3:16, „să ia aminte la toate lucrurile şi asculte; şi o carte de aducere aminte este scrisă înaintea Sa pentru toţi aceia care cinstesc Numele Lui”. Domnul este întotdeauna în mijlocul celor ce se bucură de prezenţa Lui. El este întotdeauna în mijlocul lor ca să mângâie, să îmbărbăteze şi să vindece, aşa cum spune psalmistul în Ps.103 „...toate bolile tale”. Domnul nu se aşază undeva deoparte să urmărească programul. Nu !... Domnul slujeşte în dreptul fiecăruia. Aceasta este plăcerea Sa. III. După înviere, citim în Ioan 20:19: că „În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii, erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor, şi le-a zis:”pace vouă”. Domnul Isus Cristos vine întotdeauna la întălnire, cu pacea Sa. Nu vi s-a întâmplat niciodată să veniţi la întâlnirea cu Domnul mai neliniştiţi, mai tulburaţi, mai întristaţi şi când aţi plecat de la Casa Domnului să aveţi o linişte şi o pace în inimă? Să ştiţi că este pacea şi liniştirea pe care nu o poate da altul decât Domnul Păcii. „Vă las pacea Mea, zice Domnul Isus în Ioan 14:27, vă dau pacea Mea. Mu cum v-o dă lumea.”. Eu vă dau o pace zice Domnul, care nu tulbură inima şi nu o înspăimântă. Domnul este astăzi în mijlocul nostru ca să ne dea pacea Sa. IV. În Faptele Apostolilor 1:10-11, citim că „aşa cum stăteau cei cinci sute de martori ai înălţării Mântuitorului la cer, pe când se suia Domnul, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi le-au zis: „bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer?” Acest Isus (şi nu altul), care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer”. Poate că acei bărbaţi care se aflau în jurul Domnului Isus, pe Muntele Înălţării ar fi vrut să-L apuce de poala hainei pe Mântuitorul şi să nu-L mai lase. ...Odată L-au pierdut pe Domnul, atunci când a fost omorât şi L-au aşezat în mormântul rece. Dar L-au regăsit. Pentru că Domnul a înviat. O, cum să lase să plece de la ei pe Cel ce nu a putut să-L ţină lespedea mormântului şi nici peceţile romane, şi nici chiar armata de preoţi farisei împreună cu armatele romane. Cum să lase să plece de la ei un aşa mare Împărat care cu doi peşti şi cinci pâini satură o mulţime de popor? Cum să lase să plece de la ei pe Cel ce dă vedere orbilor, pe Cel ce scoate dracii din cei îndrăciţi, pe Cel ce deschide urechile ca surzii să audă. Cum să-L lase? Ar fi vrut să-L ţină lângă ei. Dar n-au putut pentru că pământul de sub ei, parcă fugea, parcă se îndepărta tot mai mult.... Şi între ei şi Domnul Isus Cristos care trei ani şi jumătate a umblat în mijlocul lor, pe pământ, învăţându-i şi făcând multe minuni, se deschidea un gol tot mai mare. Acest gol ar fi putut rămâne până în zilele noastre, dar Domnul nu a dorit acest lucru. El a spus: nu vă voi lăsa orfani. „Eu, zice Domnul, voi ruga pe tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac”. Ioan cap 14:16. El a umplut acest gol, cu credinţa că ori de câte ori ne adunăm în Numele Domnului, El este în mijlocul nostru. Acest gol l-a umplut Duhul Sfânt, cu credinţa că Acela care a murit pentru noi pe Crucea de pe dealul Golgota, n-a rămas un Dumnezeu mort, ci a înviat şi S-a înălţat la cer aşezându-se la dreapta Tatălui ca Mare Preot şi Mijlocitor pentru noi, şi iarăşi v-a reveni cu Slavă mare şi se va aşeza în mijlocul Bisericii Sale. Pentru că El este centrul atenţiei. De fapt, acest gol, aşa cum a spus Domnul Isus Cristos la umplut Duhul Sfânt, care la Cincizecime a coborât cu mare putere creatoare în mijlocul ucenicilor, şi de atunci şi până în zilele noastre, şi până când Harul va mai fi pe pământ, Duhul Sfânt lucrează la fel: Mângâind inimi zdrobite, întărind suflete trudite, desţelenind inimi împietrite, botezând şi îmbrăcând pe cei ce sunt ai Domnului cu putere divină. Şi Domnul Însuşi nu vrea să lase un gol între noi şi El, de aceea spune că acolo unde doi sau trei se adună în Numele Lui, El este în mijlocul lor. Tocmai de aceea te invit suflete drag, să nu lipseşti niciodată de la întâlnirea cu Domnul cerului, cu Domnul Isus şi cu fraţii.