Simţăminte


Privind la tot ce-am scris
La îndemnurile aşternute pe hârtie
Îmi dau seama că nu e vis,
Ci-s faliment pe linie.


Nici o vrednicie n-am sub Soare,
Şi nici mai bun nu sunt
Căci dincolo de cuvintele înălţătoare,
Am fost cu fapta la pământ.


Am scris despre râvnă şi credincioşie
Şi iată-mă cum şchiopătez.
N-am uitat de dragoste şi sfinţenie,
Şi parcă nu înaintez.


Poezia mă condamn-adesea
Şi versurile-i mă dor
Căci umblarea şi trăirea,
Nu se ridică la nivelul lor.


Tată, ajută-mă să le-mpletesc,
Să fac din ele o cunună
Şi toată viaţa ce-o trăiesc,
Să ardă ca o jertfă bună!

~Amin~