Fericirile Apocalipsa 22:7 Am cercetat Sfânta Scriptură, şi am găsit că Evangheliile ne relatează o scenă petrecută pe când Domnul Isus era pe pământ, înainte de patimile Sale, şi anume. Domnul Isus a luat pe trei dintre ucenicii Săi, citez din Marcu, Cap. 9, şi anume, Domnul a luat pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi S-au urcat pe un munte foarte înalt. Acolo, ucenicilor li s-a arătat şi Moise şi Ilie care stăteau de vorbă cu Mântuitorul, ca să-L îmbărbăteze în vederea suferinţelor prin care avea să treacă din pricina păcatelor noastre. Petru, când a văzut scena aceasta, când avăzut pe Ilie şi pe Moise, când a văzut pe Domnul strălucindu-I faţa şi hainele, când a auzit glasul lui Dumnezeu din cer care zicea: ”Iată. Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea... ”, a gândit în inima lui că aici a coborât împărăţia lui Dumnezeu şi a zis cu glas tare: Doamne ce bine este aici! Aici a coborât cerul pe pământ. Aici începe împărăţia lui Dumnezeu, despre care ne vorbeai Tu Învăţătorule. Abia acum pricep eu Doamne! Doamne, am să fac trei colibe. Una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie ca să nu mai plecăm de aici. Dar spune Cuvântul Sfânt că Petru nu ştia ce spune. Petre, ţie ţi se pare că fericirea este într-o oază de linişte pe pământul acesta... într-un loc unde nu eşti tulburat de semenii tăi dar Eu îţi spun că fericirea adevărată este cu totul alta, zice Domnul. Veniţi, haideţi cu Mine, prietenii Mei, le zice Mântuitorul ucenicilor şi am să vă învăţ ce înseamnă fericire, şi cine este cu adevărat fericit. Şi spune Cuvîntul, că Domnul i-a luat pe cei doisprezece, i-a urcat pe un alt munte, s-au aşezat jos, „şi a început să le vorbească şi să-i înveţe astfel: Matei 5 „Fericiţi sunt cei ce sunt mereu flămânzi după Duhul Sfânt, fericiţi sunt cei ce din pricina Numelui Meu sunt prigoniţi şi plâng, fericiţi sunt cei smeriţi şi cu duhul zdrobit, fericiţi sunt cei ce au inima curată, fericiţi sunt cei ce-şi spală hainele în neprihănire”! Biblia nu pomeneşte numele muntelui pe care Domnul Isus S-a urcat şi a predicat fericirile, dar tradiţia spune este muntele numit „Coarnele Hatinului” la est de marea Galileii între Magdala şi Tiberias. Astăzi muntele fericirii sau a beatitudinii, este în proporţie de 90% proprietatea călugărilor franciscani italieni. Musolini a construit aici o biserică ce are o cupolă cu opt laturi şi pe fiecare latură este scrisă o fericire, în amintirea Predicii Domnului Isus. Se spune că aici Mântuitorul a uitat că este pe pământ şi a predicat oamenilor fericirile cereşti, vrând astfel să le distragă atenţia de la bucuriile şi fericirile efemere de pe pământ şi să le îndrepte atenţia spre fericirile veşnice ale împărăţiei cereşti. Pere, tu spui că aici ai găsit fericirea, Ioane, Iacove, Maria, Vasile... Eu vă spun că fericirea adevărată este lângă fericitul Dumnezeu, în cer. Zice Domnul! Eu cred că Domnului Isus îi era tare dor de acasă, ... de fericirile adevărate, de bucuriile adevărate, Ce a găsit Domnul aici pe pământ? Numai răutate, ură, făţărnicie... de aceea vrea de fiecare dată să ne îndrepte şi nouă dorul spre cele veşnice, spre moştenirea nestricăcioasă pe care ne-a pregătit-o în cer. Unii spuncă cele nouă fericiri din predica Domnului Isus, în Noul Testament au valoarea celor zece porunci din Vechiul Testament. Şi fiecare credincios ar trebui să înveţe pe dinafară predica Mântuitorului şi să trăiască după învăţăturile ei. Şi eu zic: Domnul să ne ajute şi să ne binecuvinteze. Dar astăzi voi predica, cu ajutorul Duhului Sfânt, despre alte fericiri şi anume despre şapte fericiri scrise în cartea Sfârşitului, adică în Apocalipsa. Cartea aceasta scrisă de apostolul Ioan pe când era exilat în insula Patmos, este cartea prin care Domnul Dumnezeu descrie lumii şi în mod special, nouă credincioşilor, cele ce au fost, cele ce sunt şi cele ce au să vină. Şi toate acestea ne sunt date spre învăţătura noastră şi pentru apropierea noastră de împărăţia cerurilor. Şi iarăşi zic Domnul să ne ajute. De fapt, acesta este scopul lui Dumnezeu. Ca toţi oamenii să-şi îndrepte gândurile spre Cel ce a coborât şi Şi-a dat viaţa pentru noi. Spre Domnul Isus, Mântuitorul! „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate vi se vor da pe deasupra”... . De ce şapte fericiri? De ce de şapte ori Domnul Isus vorbeşte în Apocalipsa despre fericiri? Pentru că se pare că numărul şapte este, sau reprezintă plinătatea, sau întregul Dumnezeesc. Se pare că şapte este „litera” preferată a „alfabetului” lui Dumnezeu. Sunt şapte zile într-o săptămână, şapte note muzicale, şapte culori ale curcubeului. Zidurile cetăţii Ierihon au căzut, s-au dărâmat, după ce şapte preoţi, cu şapte trâmbiţe, timp de şapte zile au înconjurat cetatea şi au sunat de şapte ori din trâmbiţe, a şaptea zi. Sfânta Scriptură începe cu şapte zile de creaţie şi se sfârşeşte cu o carte Apocalipsa, plină cu cifra şapte despre destinul final al lumii. Şapte scrisori către şapte biserici 1,3 Şapte peceţi şi şapte trâmbiţe 4:11 Şapte potire 15:16 Şapte sfetnice 1:12 Şapte stele 1:16 Şapte îngeri 1:20 Şapte duhuri 1:14 Un miel cu şapte coarne şi şapte ochi 5:6 Şapte lămpi 4:5 Şapte nunţi 17:9 Şapte regi 17:1 Şi lista mai continuuă. Dar vreau să mă opresc la cele şapte fericiri dăruite de Domnul Isus, Mielul lui Dumnezeu, tuturor celor ce ascultă şi împlinesc Cuvântul Sfânt. Pentru că El, Domnul este singurul care poate da fericirea adevărată, ... fericirea veşnică, ... fericirea trainică. Iar Apocalipsa este singura Carte în S fânta Scriprură care fericeşte pe cel ce o citeşte şi o împlineşte. Astfel, prima fericire o găsim în cap. 1:3, unde se spune: „Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în Ea! Căci vremea este aproape”! Ferice de cine stă în veghere, gata pregătit pentru călătoria cerească... . pentru călătoria dincolo de stele înspre patria cerească, spre patria pregătită de Însuşi Domnul Isus. Vremea este aproape spune Cuvântul Sfânt, şi noi vedem cu ochii de carne că Cel ce vine va vine şi nu zăboveşte. Iată că Domnul Isus înconjurat de norul de îngeri, este gata să coboare şi să-Şi adune grâul în hambare. Gata este Domnul Isus, Mirele ceresc să coboare să-Şi ia mireasa care citeşte Cuvântul, care-L cinsteşte cu toată inima şi ascultând cuvintele venite de sus le adună în candelă ca pe un ulei sfânt care întreţine flacăra aprinsă. Cine ne ţine nădejdea trează? Cuvântul Sfânt~&,"&,"&,"&~. . Cei ce fac aşa vor intra în fericirea veşnică în locaşul pregătit de Însuşi Domnul Isus Cristos. 2 Aşa ne spune Cuvântul în cea de a doua fericire scrisă în cap. 16:15 „Iată, zice Domnul, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă goliciunea”! Adam şi Eva erau îmbrăcaţi în haina neprihănirii, în slava lui Dumnezeu şi erau fericiţi în Eden, dar, pentru că nu au vegheat, pentru că s-au lăsaţi înşelaţi de diavolul, Domnul Dumnezeu i-a dezbrăcat de slava Sa, de neprihănirea Sa şi atunci s-au văzut goi şi s-au ascuns ruşinaşi de faţa Domnului. Unde eşti Adame? Aici sunt Doamne, dar mi-e ruşine pentru că sun gol. Dar cine ţi-a spus că eşti gol? ~&,"&~. . Satana... . . Tot aşa sunt înbrăcaţi toţi cei ce se nasc din nou, cu haina albă a neprihănirii, însă din neveghere, mulţi sunt dezbrăcaţi şi li se vede goliciunea, ruşinea şi se ascund de faţa lui Dumnezeu. Mi-e ruşine să mă mai duc la adunare. Ce-o să zică fraţii? Dar cine ţi-a spus că fraţii o să zică ceva? ~&,"&,"&~Dar cei ce veghează şi-şi păstrează hainele curate sunt fericiţi de Însuşi fericitul Dumnezeu. 3 În cap. 22:7 găsim cea de a treia fericire. Aici se spune aşa: „Şi iată, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzeşte Cuvintele proorociei din Cartea aceasta”. A păzi cuvintele Cărţii Sfinte înseamnă întâi de toate să te încrezi în Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. A păzi cuvintele acestei cărţi nu înseamnă să închizi cartea Sfântă într-un Safe, sau să o aşezi într-un raft, ci înseamnă să crezi că ceea ce ete scris despre Fiul lui Dumnezeu în această Carte este adevărat. Să crezi că Domnul Isus Cristos a venit din cer, a murit şi a înviat din morţi şi apoi S-a urcat la cer unde S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu ca mare Preot şi Mijlocitor pentru noi. Şi că în curând vine să mă ia şi să te ia acasă, ca să petrecem veşnicia cu El. Vremea este aproape! Aceasta este cu adevărat fericire. Crezând şi păzind Cuvintele Sfinte să aştepţi în nădejde venirea Mirelui. zice Domnul 4 În cap. 22:14 se spune: Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate”. Aceasta este a patra fericire scrisă în Apocalipsa. „Ferice de cei ce-şi spală hainele în Sângele Mielului.” În pilda „nunţii fiului de împărat” din Matei 22, Domnul Isus spune în versetul 11 că „. . Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit un om care avea haina murdară, un om care nu avea haina de nuntă albă fără pată şi fără zbârcitură”. El nu avea haina curată. Atunci i-a zis: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?” Şi a poruncit slugilor să-l lege de mâini şi de picioare şi să-l arunce în întunericul de afară” De aceea spune Domnul, că este fericit cel ce are mereu haina curată şi este pregătit să intre în sala de nuntă a Mirelui ceresc. Pentru că cel ce are haina mereu curată nu va fi scos niciodată afară, dimpotrivă va fi primit cu mare cinste de către Marele Stăpân. „Vino rob bun şi credincios de intră în odihna Stăpânului”. Ia loc la masa cinstei... 5 Cap. 19:9 spune: „Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului”. Nunta este gata pregătită, zice Domnul, dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. „Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi”. Suflete drag, te-a găsit Domnul şi pe tine? Sau ai stat ascuns până astăzi aşa ca şi Adam pentru că ţi se vedea goliciunea şi îţi era ruşine? Ţi se vedea păcatul grozav şi îţi era ruşine să te înfăţişezi în faţa Celui ce este Sfânt, Sfânt, Sfânt? Astăzi este ziua ta, ridică-te în capul oaselor; vino la izvorul harului care curge din tronul lui Dumnezeu şi spală-ţi hainele, acoperă-ţi goliciunea şi vino la nunta Mielului. Pentru că Mirele te aşteaptă cu drag. Ţi-a pregătit un loc frumos nespus acolo în cer sus. De ce mai amâi? Da! De ce? Sfârşitul e- aproape, nu amâna, de ce mai amâi, poate la noapte Isus va veni. Unde vei fi? Nu amâna. 6 Cap. 14:13. spune: Fericiţi sunt cei morţi, care mor în Domnul”! Cum poate un om mort să fie fericit? În Iov cap. 38:3 b Domnul Dumnezeu spune: „... Eu te întreb şi tu să mă înveţi”. Acuma aş vrea şi eu să ştiu şi să-mi spuneţi cum un om mort poate să fie fericit pentru că din câte ştiu eu un om mort nu mai are viaţă în el, un om mort nu mai are simţuri, nu mai are sentimente. Însă fericirea aceasta se referă la cei ce au murit faţă de păcat, faţă de lume, faţă de firea pământească şi sunt îngropaţi în Cristos. Ascultaţi Coloseni 2:11 „În El aţi fost tăiaţi împrejur nu cu o tăiere împrejur, făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Cristos în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti. Şi v 12. „fiind îngropaţi împreună cu El, cu Domnul, prin botez, şi înviaţi în El, în Domnul, şi împreună cu El prin credinţă în puterea lui Dumnezeu care L-a înviat din morţi”. Ferice de cei ce mor în Domnul. Ferice de cei ce au răstignit firea păcătoasă şi trăiesc o viaţă nouă în Domnul, pentru că ei vor trăi fericirea lângă Domnul domnulor în cer. 7 Ultima fericire o găsim scrisă în cap 20:6 unde se spune: „Fericiţi sunt şi sfinţiţi cei ce au parte de prima înviere... ” Aici Cuvântul Sfânt se referă la cei ce pe când erau în viaţă, au murit faţă de firea păcătoasă, faţă de păcat, şi au fost îngropaţi în Domnul prin botez, aşa cum ne spune fericirea a şasea dar mai apoi, au plecat din lumea aceasta, au adormit, aşa cum spune Cuvântul, iar la vremea hotărâtă, la glasul Arhanghelului, la sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu vor învia, ca împreună cu cei rămaşi în viaţă să intre la ospăţul Mielului, unde este fericirea adevărată. Ferice de cei vii care vor auzi strigarea. Ferice de cei morţi care vor auzi deşteptarea! Ei toţi vor intra în fericire veşnică lângă fericitul Dumnezeu. Petre, fericirea nu este în mâncare şi băutură. Fericirea nu stă în vile luxoase şi în maşini scumpe. Fericirea nu stă în bani adunaţi în conturi bancare, ci fericirea adevărată este în Domnul Isus Cristos care este prezent aici. . Fericirea este lângă tine. . Nu o căuta departe... Petre, Ioane, Iacove, Maria, Vasile, fericirea nu este nici pe munte nici în vale ci fericiţi sunt cei ce citesc şi cinstesc Cuvântul, fericiţi sunt cei ce stau în veghere, fericiţi cei ce păzesc Cuvintele lui Dumnezeu, fericiţi cei ce-şi spală hainele, fericiţi cei invitaţi la ospăţul Mielului, fericiţi cei morţi faţă de păcat, fericiţi cei ce au parte de prima înviere. Fii şi tu cititorule, un om fericit! Amin!