Marcu 7:24-30 „Isus a plecat de acolo, şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n-a putut să rămână ascuns. Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui." Femeia aceasta era o grecoaică, de obârşie Siro-feniciană. Ea Îl ruga pe Învăţătorul să scoată pe dracul din fiica ei. Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei.” „Da, Doamne”, i-a răspuns ea; „dar şi căţeii de sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor.” Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-ta.” Şi spune Scriptura că pe când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.” Domnul care vindecă orice boală se atinsese de fiica acestei mame îndurerate. Glorie Domnului Isus! După ce Domnul Isus Cristos, are o conversaţie mai dură cu fariseii şi cărturarii veniţi din Ierusalim, pe malul lacului Ghenezaret în apropiere de Betsaida, Cuvântul Sfânt spune în versetul 24, că Mântuitorul a plecat de acolo, şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. Unii comentatori ai Sfintelor Scripturi, spun, cercetând capitolul 3:6; 22, şi capitolul 6 începând cu versetul 14, şi deasemenea Matei capitolul 15:21, că plecarea Mântuitorului în aceste ţinuturi, în partea Tirului şi al Sidonului, a fost o măsură de precauţie din partea Lui. Deoarece presiunea mai marilor fariseilor în asociere cu irodienii, era foarte mare, şi Domnul Isus, călăuzit de Duhul Sfânt, care era în El, a vrut să evite o judecată înainte de vreme. Toţi comentatorii aceştia utiă însă, faptul că toate lucrurile sunt în controlul lui Dumnezeu, chiar şi moartea şi învierea Domnului Isus erau în controlul divin şi oamenii nu puteau să adauge absolut nimic la hotărârea Lui. În capitolul 3:6, se spune, că: „Fariseii, au ieşit afară, din sinagogă, şi s-au sfătuit cu irodienii cum să-L piardă”. Cum să-L omoare pe Domnul pentru că le strica toată „clădirea” lor de legi, obiceiuri şi tradiţii. Cu toate că ţinutul acesta al Tirului era la o depărtare de aproximativ 80 de Km. nord de Capernaum şi se afla înafara teritoriului ocupat de evrei, era deci într-o regiune a neamurilor, se pare că Mântuitorul era cunoscut în această zonă. De fapt, regiunea de dincolo de Sidon, conform cărţii Iosua 19:28, a aparţinut seminţiei lui Aşer, prin urmare Domnul Isus se afla în ţinutul promis de către Dumnezeu poporului lui Israel, chiar dacă acum era locuit de către neamuri. Vestea despre un mare Prooroc şi un mare făcător de minuni s-a răspândit se pare, în toate împrejurimile, ba chiar mai departe, pentru că spune cuvântul Sfânt în Ioan 12:20, că: „Nişte greci, care au venit să se închine la praznicul Paştelui, au venit la Filip, unul din ucenicii Domnului şi i-au zis: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus”, am vrea să-L cunoaştem personal pe Cel despre care am auzit atâtea lucruri.” Tirul, era dealtfel, un oraş binecunoscut, încă din vremea Vechiului Testament. A fost întemeiat la aproximativ anul 2700 înainte de Domnul Cristos, şi era socotit o perlă între oraşele feniciene, şi cel mai important port pe coasta feniciană a Mării celei Mari. David şi Solomon au avut legături strânse cu Tirul prin împăratul acestuia, Hiram 2 Samuel 5:11. Tirul a trimis lemnul de cedru şi de chiparos pentru construcţia templului lui Solomon. 1 Regi 5. Tot aici în aceste ţinuturi a fost trimis şi Ilie de către Dumnezeu 1 Regi 17:9, la văduva din Sarepta Sidonului, pentru a fi hrănit pe timpul secetei care a durat trei ani şi jumătate. Ar fi multe de spus despre aceste ţinuturi ale Tirului şi ale Sidonului unde Domnul Isus a plecat departe de faţa poporului îndărătnic la care a venit din cer ca să-l mântuiască şi nu L-a primit. Ioan 1:11 „ A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit”, dar lecţia Biblică din dimineaţa aceasta are o altă temă, şi anume, cananeanca, am putea spune, femeia cu care a început Domnul Isus lucrarea de mântuire a neamurilor. Probabil într-o localitate din apropierea Tirului, Domnul Isus a fost primit cu ospitalitate într-o casă, versetul 24, tot aşa cum a fost primit şi Ilie de văduva din Sarepta, tocmai pentruca oamenii vremii, poate neamurile, adică neevreii ,să vadă în El un mare Prooroc aşa cum au văzut în Ilie tişbitul în vechime. A dorit Domnul Isus Cristos să nu ştie nimeni că se află în această regiune şi în această casă, dar spune Cuvântul sfânt că „..nu a putut să rămână ascuns”, pentru că vestea despre un Mare Învăţător, vestea despre un mare Medic, ce vindecă orice boală şi orice bolnav care este adus la El este însănătoşit, vestea despre un mare făcător de minuni s-a răspândit foarte repede în împrejurimi, aşa că nu a fost greu pentru femeea aceasta care avea o fetiţă bolnavă, stăpânită de un duh necurat să vină la Cel despre care auzise că vindecă orice boală, care scoate dracii din cei îndrăciţi, face multe minuni, şi satură chiar şi mulţime de oameni cu numai doi peşti şi cinci pâinişoare. Originea femeii era semită, şi era din acea parte a populaţiei sirofeniciene care fusese elenizată de la cucerirea teritoriului de către Alexandru Cel Mare. După limba vorbită şi cultură era însă o grecoaică aşa cum spune cuvântul Domnului în versetul 26. „Femeia aceasta era o grecoaică de obârşie Siro-feniciană...”. Acum, cercetând Cuvântul acesta, putem să ne gândim la faptul că nu întâmplător Domnul Isus, Mântuitorul, se afla în satul din apropierea Tirului, sat în care locuia femeia aceasta care avea o singură fetiţă, se pare, şi aceasta bolnavă grav. (fetiţa care trebuia să-i fie mângâiere, acum era o povară pentru cananeancă). Prin venirea Domnului Isus în acest loc, femeia are poate unica şansă de a-şi vedea fetiţa vindecată, şi nu vrea să o scape. De aceea se aruncă la picioarele Domnului şi cu stăruinţă şi umilinţă Îi cere Mântuitorului vindecare pentru unicul ei copil. Nu vreau să intru în amănunte, vreau să las ca Duhul Sfănt să ne vorbească prin Cuvântul Sfânt, pe care te invit iubite cititorule să-L parcurgi, despre felul cum a primito Domnul pe femeia aceasta care nu era evreică şi cum a răspuns credinţei ei stăruitoare. Vreau însă să închei cu un gând, inspirat din cuvintele acestea şi din Matei cap. 18:20, unde se spune: „Căci acolo unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, zice Domnul, sunt şi Eu în mijlocul lor”. Aşa ca şi prezenţa Lui, în satul din ţinutul Tirului şi al Sidonului, nu este întâmplătoare prezenţa Domnului nici astăzi şi niciodată când se adună copiii Domnului în mijlocul lor. Nu, suflete drag Domnului, pentru că este o făgăduinşă sfântă: „Eu voi fi în mijlocul lor.” zice Domnul. Poate este unica şansă, pe care Medicul medicilor ţi-o oferă, şi mi-o oferă de a fi vindecat. Poate este unica şansă pe care Domnul ţi-o oferă astăzi să fii mântuit. Nu pierde momentul acesta! Nu amâna pentru altădată! Învinge-ţi astăzi gândul care te opreşte să te arunci la picioarele Domnului să-i ceri iertare şi vindecare deplină. Şi El nu te va refuza! Pentru că El, Domnul se îndură şi are milă de tine! Apleacă-te pe genunchi iubite cititorule, înaintea Scaunului de milă şi de îndurare al Domnului care te priveşte cu multă dragoste şi fă următoarea rugăciune, acuma după ce ai parcurs această predică: „Te laud Tată, Doamne al cerului că eşti un Dumnezeu care poate să mântuiască şi să vindece orice boală şi suferinţă a trupului dar şi a sufletului. Mă încred în Tine şi Te rog frumos să te atingi şi de mine. Sunt un păcătos, dar astăzi mă pocăiesc de păcatele mele şi-mi predau viaţa în mâinile Tale de Domn şi Dumnezeu. Îţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai pregătit şi pentru tot ce-mi dăruieşti. Te laud şi te slăvesc. Amin!”