De ce te temi de moarte şi-o tot alungi din gand
Când ea-i despovaraea de tot ce porţi gemând?
De-ai trăit virtutea în tot ce datorai
Ea-i uşa strălucită şi grabnică spre rai.

Când tot ce-i drag pe lume plăteşti atât de scump
Când şi cei mai de-aproape din viaţa ta se rup
Când mori în fiecare din cei iubiţi ce mor,
Ai parte doar de lacrimi, de jale şi de dor.

Când de orice-ţi legi fiinţa e-un nou temei de plâns
Când poţi să pierzi o clipă tot ce-o viaţă-ai strâns,
Când temeri şi primejdii te-aşteaptă pas cu pas
De ce să te-ngrozească aceat tihnit popas?

O, când pe calea bună cu încredere te-ai dus
Când credincios şi umil urmata-i pe Isus
Când harnic şi cu cinste ai vieţuit muncind
Ţi-e moartea somnul dulce spre care mergi dorind.

Ea-i poarta sub care cântând treci pe-n serat
Când munca grea a zilei departe-ai încheaiat
Când mergi către odihna dorită ostenit
Ea-i leagănul cel moale şi cald şi linistit.





Amin!