Ce bine stau ,
cu putina liniste
impresurata monotonie
dezvaluind caracterul taceri ,
a progresului vieti
totul deducand in spre pieire
imi recunosc regretul
si ii readuc intelesul
realinzand ca viata trece
ma vad plin de ura
in constinta mea nuda
si stiu ca maine trec in durerea eternitati
ce mi-am vandut-o vanitati

si regretul vine, redresul in mine
dar in spre ce n-am pretuit
totusi recunoscandu-mi greseala
si dedicandu-ma spre cauza libertati
in fericirea eternitati
ce e rezervata puritati
a spiritualiti, si a sfinteniei progresive
in urma trairi in slujirea iubiri jerfitoare
ce raiul il are ca rasplata in toate
si toate vesnic langa iubirea ce jertfa a fost curgand-ui sangele
pt a ta iertare si salvare

si acum pe ce drum ai sa apuci
oricum pamantul nu te mai Rabda mult
si ce va ramane dupa tine?
o mana de praf ce sa spulberat
pe glia ponegrita in rusine si pacat
si un suflet ce va fi judecat pt vesnicie
pt tot ce iai facut pe ponegrita glie
dar sufletul te reprezinta pe tine
si acum ride ,daca poti ride

ride doar daca tiai indrept calea ce se sfarseste maine
pe acesta glie si continua in vesnicie
si inca ceva, maine poate fi secunda care vine
sau oricare alta dimensiune in timp
sau in orice alta actiune care se infaptuieste de tine.