Împărate, când mi-adun
doru-n zări senine,
șoimi de gânduri mă răpun
și mă-ntreabă ce-o să spun

Împărate, ce-o să spun,
când voi fi cu Tine !

Dacă-n cer în strai bogat,
mulți vor fi-mpreună,
dar eu cum voi fi-mbrăcat,
când în lume nu mi-am dat,

Împărate nu mi-am dat,
haina cea mai bună.

Dacă-n Cer ar mai fi chiar
drumuri lungi și grele,
pentru mine vor fi doar,
căci în lume-atât de rar

Împărate, atât de rar,
am umblat pe ele.

Dacă-n Cer s-ar mai găsi
spini pe-o văgăună,
pentru mine toți ar fi,
căci în lume nici o zi,

Împărate, nici o zi
nu-i doream cunună.

Iar de-ar fi-ntre porumbei,
lacrimi printre stele,
toate-ar fi din ochii mei,
căci n-am vrut în anii grei,

Împărate,-n anii grei,
să-Ți slujesc cu ele...