Ți-aduci aminte, mamă...
Autor: Costache Ioanid
Album: Porumbite Albe
Categorie: Zidire spirituala
Ți-aduci aminte, mamă,
de vremea fericită,
când mă țineai pe brațe
că păru-mi sărutai?
Când nu aveam în lume
ființă mai iubită,
nici ochi mai plini de farmec,
și nici mai dulce grai...
Ți-aduci aminte mamă,
când păru-mi sărutai?
Ți-aduci aminte, mamă,
cum te țineam cuprinsă,
să spui cu mine seara
duioase rugăciuni?
Și cum în nopți de veghe,
sub candela aprinsă,
lăsai să-ți cadă lacrimi
pe-o carte din străbuni?
Ți-aduci aminte mamă,
ce sfinte rugăciuni?
De-atunci trecură anii
ca frunza scuturată
și-au troienit să-mi stingă
credința de copil.
Dar într-o zi de taină
scânteia de-altădată
s-a prefăcut în soare
și-n albe flori de-april...
urcând pe-o nouă treaptă
credința de copil.
Dar ochii tăi par astăzi
acoperiți de ceață
și mă privesc cu teamă
ca niște ochi străini.
Și caut ochii mamei
să-i văd din nou în față,
cum mă priveau odată
de duioșie plini.
Dar ochii tăi par astăzi,
ca niște ochi străini.
O, vino iarăși, mamă,
de brațul meu cuprinsă,
să-ngenunchem alături
ca-n vremea ce s-a dus!
Și vom simți în suflet
o candelă aprinsă
ce ne va duce-odată
în țara lui Isus!
O, vino, astăzi, mamă,
cu mine la Isus!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/67220/ti-aduci-aminte-mama