La drum sărmana mamă,

Am întâlnit ,pe drum o mamă,
În dreapta-i ,cu al ei fecior,
Ducea un cărucior sărmana,
Lipsită-n trup de orice ajutor.

Priveam la mersul ei parcă timid
Ce se lupta pământul ca să-l calce,
Cu teamă ,să nu cadă ca-ntr-un vid,
În timp ce strada,ea...cu greu o trece.

El ...,aşa numitul fiu al ei ,
Privea indiferent,la neputiţă,
Era cuprins de a privi femei,
Complect lipsit de umilinţă

Din ochi sărmana îşi dorea,
Ca fiul să-şi întindă mâna,
La bătrâneţe ajutor să-i de-a,
Şi poate... să-i sărute mâna.

Dar el nepăsător şi plin de grabă,
Striga la ea pe-un ton provocator,
Grăbeşte-ţi pasul,că nu eşti o babă,
Nu vezi,că-ncurci atâţea călători !

Sărmana era lipsită de puteri,
Privea parcă-ntrecut la tinereţe,
Cum toate ,le-a cuprins cu mâna ei,
Crescându-şi fiul,plină de blândeţe.

Dar ....viaţa trece aşa de iute -n zbor,
Ei uită ,c-au fost mici şi fără de putere,
La primii paşi ,ce i-a făcut cu mama lor ,
Purtaţi cu drag şi dulcea-i mângâiere.

O Doamne ,ce durere am citit pe faţa ei,
Căci îşi privea , parcă cu frică fiul său ,
Să nu-l tulbure, parcă vroia în gândul ei,
Văzându-l că-n lume-i,făr de Dumnezeu !

Mamelor ,rugaţi-vă ,postiţi şi strigaţi la Dumnezeu,să se îndure de toţi copii din lumea întreagă ,să nu-i lase nepăsători ,sloi de gheaţă şi cu inimi de piatră .Să-i schimbe El,Domnul Dumnezeu cu mila şi îndurarea Lui,să nu rămână nici unul rătăcit de Tatăl nostru AtotPuternic.

AMIN !