Schimbarea

În valu-acestei lumi profane
Când mă aflam de el purtat,
Mă avântam înspre capcane
Momeli prea fine, de gustat.

Dar într-o zi, mi-a strălucit
Cuvântul, ca faru-n noapte,
Din largul lumii m-am oprit
Ascultând la sfinte şoapte.

Atunci am priceput menirea
Şi sensul ce-l am pe pământ,
Şi m-am vazut lângă Iubirea
Jertfită sus, pe-altarul Sfânt.

Şi-am înţeles că am un rost
Isuse Doamne -n astă viaţă,
Căci pentru mine Tu ai fost
Luceafăr sfânt de dimineaţă!

Aşa am început schimbarea
La nivelul minţii, în caracter,
Îndreptându-mi, orientarea
În planuri noi, ce duc la cer.

Şi-n spaţiul cruntei disperări
A străbătut clar speranţa vie,
Prin multe scumpe-asigurări
Că-am să trăiesc, o veşnicie.

Flavius Laurian Duverna
07 martie 2011