Pâinea Vieţii

Când în Cuvântul sfânt citesc
De-a mă hrăni, cu pâinea vie,
Mai mult în suflet mă-ntăresc
Mă simt cuprins de bucurie.

Căci pâinea Tu eşti Doamne!
Ce lumii întregi, Te-ai dăruit,
Ca ea să poată să se-ntoarne
Din al fagaşului drum rătăcit.

Prin planul sfânt al mântuirii
Transpus în faptă, la Calvar,
Vestea cea bună, a izbăvirii
S-a propagat prin sacrul har.

Iar dorul scump, al veşniciei
Va fi-mplinit cu scumpătate,
Căci cei din timpul pribegiei
S-or bucura-n final de toate.

Şi-atunci din nou vei reaşeza
În Universul cel etern, curat,
Şi-acest pământ cu lumea sa
Ce-n veci de veci va fi salvat.

Atunci va fi-acel mare puseu
De bucurie sfântă-a mântuirii
Prin Galaxii, zburând mereu
Spre gloria măreaţă a Iubirii.

Flavius Laurian Duverna
14 martie 2011