La ce mi-ar ajuta mii poezia
De nu mă-ncred în mîna Domnului
Cînd practic neștiința și prostia
Făcînd iar loc în viață... omului

De nu simt calda adiere-a Duhului
Și cum zburînd mă-ndrept spre Paradis
Trăind doar faptele trecutului
Și neștiindu-mă de Dumnezeu cuprins

La ce ți-ar ajuta ții poezia
O frate scump, ce azi trăiești prin ea
De nu slăvit este prin ea Mesia
Ci doar asterni cuvînt spre slava ta

La ce mi-ar ajuta mii slava de poet
De sufletul îmi rătăcește prin morminte
Și la cuvîntul Sfîntului Profet
De multe ori nu iau aminte

La ce ți-ar ajuta ții slava de poet
O frate scump ce scrii a cîta oară
Cum Dumnezeu te-a facut înțelept
Dar tu privirea-n lume-ți îndrepți iară

Cînd rătăcit îți este gîndul pentru viață
Și inspirat ești de trăirea-ți păcătoasă
De multe ori dai lucrurilor altă față
Ce ar putea pe mulți să-i nimicească

Dar frate scump cît încă astăzi harul
Mai este darul de la Dumnezeu
Hai sa venim azi împreună la Altaru-I
Iertați să fim și să iubim mereu

Și-atunci a noastră poezie va fi sfîntă
Și orișicini se va hrăni din ea
Să fie-atins de Duhul, ca să-și plîngă
Trăirea-i păcătoasă doar în Fața Sa.
Amin