Stând lânga Domnul, prin lunga pustie,
Prin vânturi şi ploi şi necaz nesfârşit
Nu vei avea aici jos bogaţie
Dar în toate simţi-vei că eşti împlinit.

Mergând cu răbdare pe calea cea bună,
Răbdând suferinţa până la sfârşit
Nu vei avea aici jos o cunună,
Dar în toate simţi-vei că eşti împlinit.

Luptănd cu tristeţea, fiind chiar în lipsuri,
Să poţi să renunţi la ce ţi-ai dorit
Vei fi socotit un om plin de fixuri,
Dar în toate simţi-vei că eşti împlinit.

Având o speranţă când totul se stinge
Şi chiar în durere să fi fericit
Vei fi socotit cel ce nu mai învinge
Dar în toate simţi-vei că eşti împlinit.

Purtând în tăcere povara pe spate,
S-ajuţi şi pe-acei care nu teau iubit
Vei fi socotit ca cel fără dreptate
Dar în toate simţi-vei că eşti împlinit.

Mergând doar cu Domnul prin lunga pustie
Prin vânturi şi valuri să stai liniştit
Îţi strângi o comoară pentru veşnicie
Şi-n toate simţi-vei că eşti împlinit.