Istpita frate de-o accepți
De viu ea te îngroapă
Cînd nu se-ascultă de profeți
Și ruga-i doar în șoaptă

De nu te-ncrezi numai în Domnul
Și răscolești iar prin ruine
Te-ntorci spre-a lui trăire-omul
Ce-ți va aduce doar rușine

Și încercarea cînd apare
Te prinde gol, și desfrînat
Chiar de n-ai rană, tot de doare
Căci singur ești neajutorat

Doar știi prea bine ce înseamnă
Să îmbli singur rătăcit
Trăind mereu în chin și teamă
De judecată, de sfîrșit

Deci fii azi treaz, vegherea-ți pune
Peste trăirea-ți sufletească
Și proslăvește al Său nume
Ce poate doar să mîntuiască.
Amin!