Iona la Ninive

Iona vrând să fugă de-al Domnului glas
Luă o corabie și se-ndreptă spre Tars.
Căci Domnu-i spusese să ducă strigarea
La cei din Ninive că vine pierzarea...

Lui Iona nu-i pasă, gându-i e să fugă,
Căci la Tars, departe, n-o să-l mai ajungă.
Își plăti deci prețul de călătorie
Și plecat odată nimeni n-o să-l știe...

Cârmaciul îi dete un loc bun în cală
Și Iona se culcă, nimenea nu-l scoală.
Totul părea bine, liniște și pace
Vasul cu catarge valuri mici desface.

Dar ochii din ceruri care priveghează
Îl zări pe Iona care dormitează
Și dădu poruncă mării liniștite
Să-nceapă să fiarbă și să se agite.

Marea se supune, Îi ascultă Glasul
La a Lui poruncă amenință vasul...
Marea-i agitată și toți se-nspăimântă
Însă Iona doarme, nimic nu-l frământă.

Se pune-n mișcare întreg echipajul
Cârmaciul, vâslașii controlează vasul.
Valuri se ridică peste cârmă trece
Moartea intră-n barcă cu fioru-i rece...

Iona doarme-n cală, în culcușul său,
Să uite de toate și de Dumnezeu...
Cineva-l trezește și Iona se scoală.
Ce dormi în neștire? Nu vezi moartea-n cală?

Corabia noastră e gata să piară
Marea-i agitată și e ca o fiară.
Ce dormi? Nu îți pasă că murim degrabă?
Ce stai fără grijă și n-ai nicio treabă?

Lui Iona îi trece prin minte strigarea:
”Patruzeci de zile și vine pierzarea!”
Eu sunt cu pricina, nimenea nu știe
Că pentru Ninive eu am o solie...

Pe prova și punte se strânseră toți
Și toată suflarea traseră la sorți
Toți voiau să știe cine-i vinovatul
Și căzu pe Iona, nu putea fi altul...

Cârmaciul atuncea lui Iona-i vorbește:
Stai aici în mijloc și istorisește
Cine ești? Ce lucrii ? Din ce țară ești?
Căci tu ești de vină, tu ne nimicești!

Dacă ai credință în vreun Dumnezeu
Strigă-l să te-audă, doar nu ești ateu...
Noi am tras la sorți, doar ai văzut bine
Și sorțul, desigur, a căzut pe tine.

Dragii mei - le zise Iona - sunt evreu
Și mă tem de Domnul Dumnezeul meu!
Eu port toată vina că se-agită marea
Și foarte curând va veni pierzarea.

Căpitanul, iată, parcă se-ngrozește:
Ce să fac cu tine? Zi ceva, grăiește!
- Pentru ca poporul de moarte să scape,
Tot ce poți să faci, să m-arunci în ape!

Marea-nfuriată se va potoli
Veți scăpa cu viață și nu veți pieri!
Degeaba vâslașii către țărm vâsliră
Valurile negre mai mult se-ntețiră.

Și când gata, gata erau să se-nece,
Pe Iona-l zvârliră în marea cea rece...
Marea își oprește valurile-nalte
Și se potoliră fără să mai salte.

Iona-acum se zbate în valuri cu moartea
Departe și singur căci aceasta-i partea...
Vâslașii prin valuri abia-l mai zăriră
Și în scurtă vreme cu totu-l pierdură.

Dar de sus din ceruri Domnul îl privește
Și ,vrând ca să-l scape, trimite un pește
Dar un pește mare, nemaipomenit
Care după nume se numește chit.

Uriașul pește îl înghite-ndată
Și acuma Iona are altă barcă
Neplătind biletul de călătorie
Peștele îl poartă prin apa zglobie.

Întuneric beznă peste tot se face
Și Iona-i legat, nu se poate-ntoarce!
Trei zile-ncheiate peștele îl poartă
Ajungând aproape de a morții poartă.

Papura din burta peștelui trimis
Pe Iona-nfășoară, așa cum e scris...
Iată-l, e pe moarte, sufletul își trage
Și-ncepu cu lacrimi Iona să se roage:

Doamne iartă-mi vina, eu sunt vinovatul.
Peștele mă poartă dintr-un val în altul.
Sunt la temelia munților de jos
Moartea mă-nfășoară în chip fioros

Dumnezeu din ceruri a luat aminte
Căința lui Iona și-ale lui cuvinte.
Căci El e Stăpânul pe uscat și mare
Nimeni nu-i ca Domnul, n-are asemănare!

Și dându-i poruncă, submarinul pește
Lângă malul apei iată-l se oprește
Și-l vărsă pe Iona iarăși pe uscat,
Iar Iona răsuflă acum ușurat!

Plecând spre Ninive el rosti strigarea
”Patruzeci de zile și vine pierzarea!”
Și toți ninivenii s-au întors la Domnul.
Iona nu mai doarme, nu-i mai place somnul!...
..............................................................
O!Câți sunt ca Iona, care nu ascultă.
Prin neascultare pe Domnu-L insultă,
Când Domnul vorbește să plece-n lucrare
Ei se duc la plajă sau se duc la mare!

Marea-nvolburata, lumea cea păgână
Vai pe mulți îi prinde și pe mulți sugrumă!
Unde crezi tu oare c-ai să te ascunzi
În lumea stricată fără să-L auzi?

Domnul te trimite c-o aspră sentință
La cetăți păgâne, fără pocăință.
Tu ești mesagerul vremea este scurtă
Du-te cu mesajul și pe Domnu-ascultă!

Inima să-ți fie gata pentru Domnul.
Nu fi un letargic, prieten cu somnul!
Acum iată sorțul a căzut pe tine
Tu fă-ți datoria, slujbele divine...

Doamne, dă putere fraților să fie
Plini de Duhul slavei, nu melancolie!
Să vestească astfel că-i vremea trezirii,
Oamenii să știe de ziua venirii !

Fă-i ca să se-ntoarcă toți la pocăință
Dă-ne Tu o viață sfântă în credință!
Toți uniți în Duhul în a Ta lucrare
Nimeni să nu doarmă în vreo adunare!

Toți s-avem arvuna, Duhul Sfânt, Putere
S-avem parte, Doamne, toți de înviere!
Când strigarea sfânta va face chemarea
Să zburăm cu toții, toată adunarea!

Amin
Martie .29 .2011 - Chicago

Puteti avea acces acum si la volumul de poezii ”LUMINITA” cu poezii noi.
Vizionare plăcută!
Autorul