1. Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti .
Şi n-aş avea Dragoste, sunt o aramă sunătoare,
Sau un chimval zăngănitor.
Şi chiar dacă aş avea darul prorociei,
Şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa,
Chiar dacă aă avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii,
Şi n-aş avea Dragoste, nu sunt nimic.

2. La ce ne-ar folosi aur, glorii şi palate
Dacă sufletu mi-e gol?
La ce ne-ar folosi să nu am grija de mâine
De nu am ce nădăjdui?
Eu ştiu că Biblia spune..
De lucruri care vor pieri.
Din toate unu rămâne,
E Dragostea ce în veci va dăinui.

R: /: E plină de bunătate
Nădăjduieşte mereu,
Nu se mânie,
Şi nu se gândeşte la rău.
Acoperă totul.
Nu caută folosul său,
Este îndelung răbdătoare :/

C: Acum doar rămân aceste trei:
Credinţa, Nădejdea şi Dragostea.
Dar cea mai mare dintre toate este
Dragostea, ea nu va pieri niciodată !!!