O, Doamne, ce frumos! …


O, Doamne ce frumos e cerul
Când seara-i presărat cu stele
Ce când cu dor privesc la ele,
Aş vrea ca să-i citesc misterul,
Din taina ascunsă, minţii mele.

Şi-acolo, -n depărtările albastre
Să fiu aş vrea căt mai aproape
Nimic din taine să nu-mi scape,
Plutind în spaţii, printre astre
Şi printre sorii făr' de noapte!

Gustând din viaţa cea sublimă
Prin cercul altor lumi cereşti
Chiar printre cetele îngereşti,
Să văd cum fiinţa mea infimă
Se plimbă-n zbor, fără caleşti.

Să simt Doamne că m-ai iubit
Prin Fiul Tău cel scump, Isus,
Ce ca un Miel de Jertfă adus
La moarte spre-a fi răstignit
El, de bună voie, S-a supus.

Din Golgota-a pornit sa curgă
Izvor de sânge-ntru salvare
Pentru-a lumii răscumpărare
Ca peste veacuri el să-ajungă
Să-I pot fi-un rod în ascultare.

Şi-ncorporat în rândul celor
Ce vor cunoaşte mari minuni,
Trecând peste deşertăciuni,
Să-mi împlinesc nespusul dor
Că-n Jertfa Sfântă, ne aduni!

Spre gloria-Ţi, ce ne-ai creat
Să-Ţi reflectăm prin caracter,
Şi-n trăsături, ce nu mai pier
Să-Ţ dăm mărire, neîncetat
Slavă şi cinste-n scumpul cer!

Flavius Laurian Duverna
30 martie 2011