Adie vîntul printre ramuri
Purtînd mirozna florilor de cîmp
Iar stelele sclipesc ca nişte valuri
Prin oceanele de necuprins

Un fir de iarbă ce agale
Se clatină de ici-cole
Privea spre cer cum luna mare
Se leagănă încet, încet

Privea în jos ca martor viu
Un om ce pasul său grăbind
C-o pungă mare ncinsă-n brîu
Călăuzea un grup de inşi

Un altul sta plecat pe-o piatră
Cu faţa-ntinsă la pămînt
Se văicăra spunînd : ” O Tată
Te rog fereştemă de chin”

Din ochii Lui ca o schînteie
O lacrimă căzu sclipind
Rostogolindu-se în grabă
Se prefecu în sînge sfînt

Cel grabnic se-avînta nainte
Mărea tot pasul şi privea
Ori unde-i Cel ce face bine
Ori unde-i Cel ce-l învăţa

Zărindu-L printre pomi i-a alergat în cale
Strigă : “O Rabi”, Învăţătorule, Isus
Apropiindu-se îl cuprinse tare
Î-l sărută pe faţa Lui ce-a plîns

Aşa a fost trădat Isus de-acela
Pe care la-mbrăcat şi la hrănit
Treiezeci de arginţi aceasta i-a fost plata
Pentru sărutul lui mişel şi înnegrit

Probabil tu gîndeşti acum : “Ah Doamne”
Ce hoţ, tîlhar e Iuda , parazit
Netrebniciul ce fără milă şi sfială
A dus la culme pasul s-ău cumplit

Corect ar fi să cibzuieşti şi tu acuma
Ce diferenţă este între tine şi Iuda
Ce pentru cîţiva bani de argint
Să-L vîndă pe Isus Hristos, Mesia

Eşti diferit de vînzătorul doar în caz
Cînd crucea ta ţi-o duci tu cu necaz
Poruncile le împlineşti cu frică şi smerire
Căci doar aşa tu vei ajunge în nemurire

Acesta a fost cazul din grădină
Ce sta pustie, singuratică în vînt
În ea o lacrimă ca o schînteie
Se prefecu în sînge sfînt.