Pocainta pocaitilor
De Octavian Sarb

E oare, azi, inima ta
Cuprinsa de un dor nespus?
Gandindu-te la jertfa Sa,
Vrei sa traiesti umil, supus?

E, oare-acum, cugetul tau
Curat, in faptul zilei?
Lasandu-te de tot ce-i rau
Sfintesti pe Domnul milei?

E-ntotdeauna mana ta
Spre ceruri ridicata?
Primind de Sus puterea Sa
O tii, mereu, curata?

Privesc spre tine cei din jur
Uimiti de frumusetea
Ce o emani atat de pur
Cunoscu-ti, ei, nobletea?

De nu ai aceste lucruri
Pe chip, in inima, in gand,
Ori, de sunt doar simple trucuri
In Iad petrece-vei plangand!

Isus muri in locul tau
Ca sfant sa fii de-acuma
El a sfarsit cu tot ce-i rau,
Cu ura si minciuna.

Striga acum! pentru-ajutor
Recunoscandu-ti vina,
Ca n-ai avut Mantuitor,
Ci-n idoli ti-ai pus stima.

Ca eul tau l-ai primenit
Pe paganesti altare,
Un suflet gol ai devenit,
Dar, astazi ceri iertare.

El e credincios si bun,
Cuvantul nu S-il schimba,
Ce-a spus atunci, e si acum,
Scapa-te-a de osanda.

Vei straluci la dreapta Lui,
Dar, pan’ atunci, rabdare,
Caci, astazi, turma Mielului
Printre lupi, pasunea-si are.

Oradea 25 Mar. 2011