Am strigat


În mulţimea de popor
Eu un simplu trecător
Pas cu pas mergeam cu Tine
Nu priveam deloc la mine


Am văzut când Te-a vândut,
Iuda cu al său sărut,
Când şi-a numărat argintul
Ce preţ mic avea Cuvântul.

Mă gândeam ;Ce păcat greu!
Nu ştiam că-i şi al meu,
Mă gândeam ;Ce cruce grea!
Nu ştiam că-i crucea mea.

Lângă foc cu Petru am stat
Slujnica când a strigat:

-Şi acesta-i dintre evrei,
L-am văzut, era cu ei.

-Taci, femeie, ce vorbeşti?
Nu-ţi dai seama că greşeşti,
De trei ori m-ai întrebat,
De trei ori răspuns ţi-am dat:
Nu-l cunosc pe acest bărbat!

Când cearta s-a domolit,
Ca şi Petru am auzit:
Al cocoşului cântat,
A lui Pertru lung oftat,
Plânsul lui amar şi greu,
Iartă-mă ,O Domnul meu.



Mă gândeam:Ce păcat greu!
Nu ştiam că-i şi al meu.
Mă gândeam : Ce cruce grea!
Nu ştiam că-i şi a mea.


Pe Pilat l-am auzit
Când mulţimi i-a vorbit,

-V-am primit, L-am judecat,
Îi găsesc nevinovat.
Nu-nţeleg de ce strigaţi,
Pentru ce Îl condamnaţi?
Omul nici o vină n-are
Eu îi dau eliberare.


Apă pe mâimi i-am turnat,
Să se spele de păcat.
Sângele ce s-o vărsa ,
Să nu cadă asupra sa.

Am strigat :Ce păcat greu!
Nu ştiam că-i şi al meu.
Am strigat: Ce cruce grea!
Nu ştiam că-i şi a mea.

Vai, ce crunt şi ce bizar
Un Sfânt lângă un tâlhar.
Cu mulţimea de popor
Am strigat şi eu în cor:
-Liber să fie tâlharul !
Pentru Sfânt cerem calvarul.

Mă gândeam: Ce păcat greu!
Nu ştiam că-i şi al meu.
Mă gândeam: Ce cruce grea!
Nu ştiam că-i şi a mea.


Priveam la ochii Tăi senini,
De lacrima milei plini,
Ţi-auzeam ades suspinul,
Dar nu-Ţi înţelegeam chinul.

Şi strigam:Ce păcat greu!
Nu ştiam că-i şi al meu.
Şi strigam:Ce cruce grea!
Nu ştiam că-i şi a mea.

Sus pe cruce răstignit
Cu ce milă m-ai privit,
Şoaptă dulce-n duhul meu:
-Ia darul lui Dumnezeu.

Nu mai strig: Ce păcat greu!
Acum ştiu că e al meu.
Nu mai strig:Ce cruce grea!
Acum ştiu că-i crucea mea.