Poem de Pasti Partea II


In gradina se arata,
Oamenii venind la poarta.
Sa il prinda pe Isus
Si Iuda cu ei s-a dus.

El se pleaca sa-l sarute,
Pe Isus pe a Lui frunte.
Dar Isus ii zice lui,
-"Iuda, cu o sărutare vinzi pe Fiul Omului"?

Pe Isus L-au prins şi dus deoparte, a rămas fără cuvânt,
Înaintea celor care Îl batjocoreau râzând.
Îl prinseseră şi-L luase şi cu-alai L-au îmbrăcat,
Cu cununi de spini pe frunte pe Isus L-au aratat.

Au spus lui Pilat să-i deie un verdict necruţător,
Ca s-ajungă să-l închidă ca un răufăcător.
Dar Pilat se arătase mult mai liniştit,
Mai plin de înţelepciune şi el s-a ferit,

Că nu a văzut nimica în Mesia lor,
De ce să-L închidă ca înşelător?

Oamenii --"Răstigneşte-L tu odată, de ce zăboveşti?
Asta vrem, aici de faţă, ca să împlineşti.
Nu-L ierta şi tu deschide sulul de zapis,
Scrie, iată, condamnarea, după cum am zis."

Iar Pilat, ce nu văzuse nici un rău măcar,
Ci un sfânt care căzuse printre ei, mai rar,
Se întoarse şi-L lăsară la-nvoiala lor,
Să Îl judece preoţii după cum ei vor.

Trimisese pe Mesia apoi la Irod,
Să spună şi el părerea marelui sobor.
Irod avea ca să Îl vadă şi să-L umilească,
L-a întrebat multe acolo, de slava cerească.

Dar Isus tăcerea mare El o oglindea,
Căci ştia despre jignirea ce se aducea.
Şi mai bine suferea şi stătea tăcut,
Aşteptând ce o să vină şi trebuia făcut.

Ce faci tu, pământ şi mare? auzit-ai ce s-a zis,
Ce-i această condamnare? s-a rostit şi nu-i un vis.
Sa-Lomoare, rastignit? sa nu zica nici un grai?
Unde eşti, Dumnezeire, Tu nu vezi, unde erai? ---


Amin