Aceasta este  este o experienta, care reprezinta in totalitate incapatinarea noastra omeneasca,care misuna intr-o inima plina de mindrie si neconvertita.

Dupa ce l-am descoperit pe Dumnezeu in anul 2008 si am incheiat un legamint puternic, bazat pe marturisirea credintei mele, viata mea a inceput sa capete  sens, insotit de speranta minunata a iertarii si a primirii in marea familie a lui Dumnezeu. Insa stim cu totii ca in umblarea noastra crestina cu Dumnezeu fiecare dintre noi avem parte si de caderi si de urcusuri, depinde de relatia noastra cu Dumnezeu si de atitudinea noastra fata de Dumnezeu. De multe ori mi sa parut ca sunt la fel ca fariseul cel mindru, ca sunt iertat prin faptele mele bune deseori uitindu-ma poate la birna din ochiul fratelui meu, care in umilinta si recunostinta implora prezenta lui Dumnezeu insotita de iertare si rascumparare.

Insa, cind lumina puternica a lui Dumnezeu lumina launtrul meu,descopeream deseori egoismul faptelor mele si atunci am inteles ca, neprihanirea mea este ca o cirpa  murdara in fata Lui, intelegind in final ca numai singele Domnului Iisus ma poate curati de orice urma de blestem.

Anul 2010 a insemnat pentru mine o instrainare de ceea ce se numeste Dumnezeu, o continua ratacire de la calea adevarata si o posibila indepartare de harul Domnului Iisus.

Cu toate acestea fiind in pielea oii pierdute, fiind in pielea fiului ratacitor sau risipitor, fiind in pielea lui Petru care sa lepadat de Hristos sau a lui Iuda, care l-a tradat pe scumpul Mintuitor, rataceam departe de cuvitul lui Dumnezeu innecindu-ma in intunericul acestei lumi blestemate de pacat.

Dar intr-o buna zi, cineva s-a apropiat de mine propunindu-mi un curs biblic, am inteles ca Dumnezeu are metode multe de a ma chema inapoi in staul. Desi m-am indepartat de Dumnezeu , El nu m-a parasit in starea mea nenorocita.Chiar daca am fost expus ispitelor vrajmasului iscusit, Dumnezeu nu m-a parasit ci in fiecare zi ma mingiia cu cuvintul Sau, folosind diferite mijloace si metode de a ma chema inapoi, demonstrindu-mi ca exista har si iertare pentru un pacatos ca mine. In starea mea decazuta am chemat pe Dumnezeu si El mi-a raspuns.

Intr-o seara de vara, plimbindu-ma prin Grădina Publică de pe bd. Stefan cel Mare, am auzit deodata un cor ingeresc de oameni crediciosi, intonind imnul “iubirea lui Hristos” in varianta rusa. Atit de mult m-a miscat aceasta cintare si parca un glas blind si duios imi soptea in urma mea,dar eu am mers mai departe plingind cu amar si oftind in inima mea. Deodata in inima mea care era impetrita a inceput sa patrunda suvoaiele dragostei lui Hristos, care au raspindit in mine dorul adinc de a ma intoarce acasa, in sinul bisericii.

In nechibzuinta mea, imi dau acuma seama ca oriunde nu te-ai afla draga sora si scump frate, este bine sa te intrebi: este acolo prezenta lui Dumnezeu si daca eu ma aflu acolo, ce ar face Hristos in locul meu???

„O nenorocitul de mine!!!  Cine ma v-a izbavi de acest trup de moarte!(Romani 7,24)

Dumnezeu continua sa fie plin de dor fata de cel care a ales sa se desparta de El, facind totul pentru a-l aduce in caminul Tatalui. Iubirea lui Dumnezeu „m-a constrins” sa ma intorc in bratele Sale minunate,iar bunatatea lui m-a indemnat la pocainta.La fel ca fiul risipitor am hotarit sa-mi marturisesc vinovatia spunind asemeni lui: „Tata am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau„. Insa fagaduintele Lui sunt minunate, spunindu-mi: „Eu iti sterg faradelegile ca un nor si pacatele ca o ceata„(Isaia 44,22).

„Sa se lase cel rau de calea lui si omul nelegiuit sa se lase de gindurile lui,sa se intoarca la Dumnezeu care va avea mila de el,la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertind”(Isaia 55,7).

Ce minunata asigurare, cu privire la bunavointa lui Dumnezeu de -al accepta pe cel pacatos. Domnul sa se ingrijeasca de voi toti, sa va tineti strins de cuvintul lui Dumnezeu ca s-ar putea sa cadeti si sa nu va mai ridicați niciodata. Nu uitați: ceea ce seamana omul aceea va secera.

Amin

de Mihai Vieru