Se scutură luna în tremur lugubru
Şi noaptea vibrează-n acorduri fierbinţi,
Trădarea mocneşte în sufletul sumbru,
De Iudă tocmită pe treizeci de-arginţi...

Cu ochii spre ceruri, în grea suferinţă,
Cu inima-i stransă se roagă Isus,
Sărutul trădării, e dat ca sentinţă,
Se-apropie momentul să fie răpus.

Un fiu S-a născut într-o breaslă modestă,
Un simplu tâmplar şi totuşi Preasfânt,
Adus-a cu El, trăirea celestă,
Iertarea supremă, şi-un nou legământ...

Cu sufletul strâns, în tristeţe de moarte,
Paharul durerii aşteaptă să-l soarbă,
Primirea cu lauri, acum e departe,
Cinci zile trecut-au, iar gloata...e oarbă.

Cu palma străpunsă, pe crucea ruşinii,
În chinuri amare se stinge Isus,
Tot cerul suspină, se uscă măslinii,
Când Isus se lasă de cuie străpuns.

Şi fiara răgneşte în strigăt de moarte,
Acum înţelege că el e tâlharul,
De veacuri e scris în a cărţilor Carte,
Prin jertfa pe cruce, primit-am noi harul.

Se rupe în Templu perdeaua în două,
Pământul tresare şi pietre-au crăpat,
Se-aude o voce zicând:”Pace vouă!”
Mormântul e gol...„Cristos a înviat!”

17/04/2011, Barcelona-Lucica Boltasu

http://www. youtube. com/watch? v=DW92bN4Z16M&feature=channel_video_title