Omul,
bulgăr şi fior.
Omul, uşă şi zăvor.
Omul, piatră şi izvor.

Totu-i mare.
Totu-i mic.
Izvorăşte nesfârşitul
prin nimic.

Soarele în căi lactee
e-o scânteie.
Iar un fir de praf sub ghete
e un cosmos cu planete.

Totu-i mic
şi totu-i mare.
Omul e măsurătoare.

Sus în cer, o stea:
minune.
Pulberea şi ea: minune.
Dar mai tainică minune
decât Legea din genune,
decât astrul şi atomul,
iată Omul!

Stelele, oricum ar fi,
stelele nu pot iubi.
Iar atomul are legi,
n-are-un dor sa i-l culegi.

Singur omul pe pământ
se întreabă: Cine sunt?

Omul,
flacără şi sânge.
Râd atomii,
cerul plânge.
Apoi drumul şi-l desfac:
Omul cer
şi omul drac.