Înviere
Autor: Alexandrina Tulics
Album: Fărâme de lumină
Categorie: Paște
Sus pe cruce de durere
Dumnezeul a murit
Şi-a luat cu El păcatul,
Pământului nefericit.
Plin de ură, blestematul striga:
- Uite, uite,-I lepădat!
Dar din ceruri se aude:
- Al meu Fiu a înviat!
Cerul se deschide-n două
Şi pământu-I zguduit.
Ca un vuiet se aude:
-Tatăl din cer L-a iubit!
Totu-ncremeneşte-n juru-I
Parca-i tot paralizat.
Magdalena în uimire,
Pare un sfeşnic curat.
"- O Rabuni, O Rabuni!"
Strigă ea neîncetat.
- Magdalena, nu m-atinge,
La Tatăl, nu M-am urcat!
Ca un val se duce vestea:
- Dumnezeu a înviat!
Oare vei avea tu parte
De sângele Lui curat?
Astăzi să-ţi deschizi urechea,
Inima să I-o predai.
Vrei să fii pe veci aicea,
Sau să fii cu El în rai?
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/71781/inviere