Inlacrimata si tacuta,
Fara sa tii de nimeni seama,
Pe-o cale sfanta, nevazuta,
Te-ai dus, si n-o sa mai vii, mama

Ai lasat casa-mbelsugata,
De multa dragoste si dor,
Ai lasat usa descuiata
Si poarta tot fara zavor.

Va veni timpul sa se mire,
De cate sunt in urma ta,
Iar tu ramai o amintire,
Induiosindu-mi inima.

In casa candela-i aprinsa,
Iar Maica Domnului vegheaza.
Caci a rmas icoana treaza,
La rugaciunea ta nestinsa.

Voi veni ca si-nainte,
Sa te mai vad si sa vorbim,
Sa-ti aud dulcile cuvinte
Prin gura florilor de crin.

Cand iarba moale, matasoasa,
Va creste iar din mana ta,
Sa stii, maicuta, ca acasa,
Eu nici in somn nu te-oi uita.

Si daca-n lumea de vecie
Il vei gasi cumva pe tata,
Sa-i spui ca doar prin poezie
Il voi vedea ca altadata.

Voi cauta un drum pe unde
Sa te mai vad si s ate strig,
Ca fara voi mi-e tare frig
Si simt ca pier printre secunde.

Si daca ceata dintre noi
Nu m-o lasa a va vedea,
Voi arde-o cu lumina mea,
Ca sa ajung pana la voi.
Amin
(Tunari, 6 martie,1996)