Mântuirea minunată!
Autor: Florența Sărmășan
Album: Omagiu pentru Isus!
Categorie: Zidire spirituala
Mântuirea minunată!
Prin galaxiii să trecem spre Cerurie înalte
Înspre Acela care noi ştim că ne iubeşte
Această bucurie în inimi să ne salte
Cu Tatăl veşniciei vom fii, El ne primeşte
E Rege peste regi şi mare Împărat
Prin moarte, El pe oameni i-a dus la nemurire
Prin tot ce a trecut din dragoste s-a dat
Ca omul păcătos să aibă mântuire
O mântuire scumpă ce doar El ne-o aduce
Şi poate s-o câştige, oricare muritor
Omul, ce după legea Lui sacră se conduce
Poate la Cer s-ajungă, în veci nepieritor
Dar legea Lui e bună, corectă şi e dreaptă
Şi omenirea întreagă trebuie s-o recunoască
Căci după scurta viaţă, pe noi ce ne aşteaptă
Isus şi veşnicia ca să ne-o dăruiască?
Sau ne aşteaptă moartea şi focul cel nestins
Căci n-am avut putere să ducem lupta dreaptă
Sau chinul şi durerea şi vaiete şi plâns
C-am neglijat în viaţă, o cale atât de dreaptă.
Cu mare nepăsare pe Domnul L-am tratat
Crezând ca tinereţea va ţine-o veşnicie
Şi asta până-n ziua când toate le-am aflat
Şi-am înţeles că Domnul, din nou are să vie
Cu o forţă triumfală şi vastă măreţie
Pe Cerurile înalte al Său chip vom vedea
Să aleagă pe cei drepţi în marea Împăraţie
Pe cei aleşi la Ceruri, cu drag Îi va urca.
Dar cei care-L cunoaştem pe bunul, blând Isus
De marea amăgire, să ne ferim mereu
Să fim cu mântuiţii ce merg spre Ceruri sus
Unde tronează dreptul şi sfântul Dumnezeu.
Şi greu să nu ne pară tot ce Isus ne cere
Cu dragoste să ţinem porunci ce ni le-a dat
El pentru viaţa noastră în chin şi în durere
Cea mai cumplită moarte pe cruce a îndurat
Să ştim că niciodată la El nu vom ajunge
Dacă nu ţinem pasul cu Cel ce s-a jertfit
Să-i ascultăm porunca şi atuncea nu vom plânge
Dacă am avut credinţă, prin El, am biruit.
Respect, recunoştinţă şi multă dăruire
Să i le dăm lui Isus şi cu El să umblăm
Cu Domnul veșniciei sa stăm în fericire
A noastră mântuire, noi Lui i-o datorăm.
Amin
Câmpia Turzii, 23 martie 2011
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/72147/mantuirea-minunata