ATOMUL

Atomul, nimb de energie,
trăieşte pentru-o lume vie
ca cel mai harnic slujitor.
Şi el ne spune tuturor
că dincolo, în veşnicie,
exist-un singur Creator.

Cine-a dat sens şi scop mişcării
şi a chemat din largul zării,
din haos, cel dintâi atom ?
Şi cine-a scos întâiul pom
să dea culoare desfătării ?
Acel ce l-a creat pe om!

De mii şi mii de ani aleargă
atomu-n lumea lui cea largă
(dar pe orbită, nu oricum).
Şi Cel ce i-a fixat un drum,
El poate c-un cuvânt să-l şteargă
de nu L-ascultă nicidecum.

Dar pe atom stă scris un Nume.
Maestrul şi l-a pus anume,
să te întrebe: - "Înţelegi
că nu pot să existe legi
fără Legiuitor în lume,
cu toate că tu vrei să-l negi?"

Dar iată, omul cum pătrunde
către misterul ce se-ascunde
într-un atom ca un balsam,
prinde contur din neam în neam
un vis, prin mii şi mii de unde
către toţi fiii lui Adam.

C-o nouă şarjă nucleară
planeta-ntreagă va să piară.
Când omul rău intră pe fir,
transformă lumea-n cimitir,
de n-ar fi Cel ce-ntâia oară
ne-a dat iubirea Sa ca gir.

Şi-astfel o slugă întinată
o strică azi pe cea curată.
Şi-atomul vechi din drumul lui,
apucă pe cărări silhui,
aşa cum n-a fost niciodată,
cum nicăieri în spaţiu nu-i.

Neghina-n holdă odrăsleşte
Şi fărdelegea creşte, creşte
ca valul mării la potop
ce strică-al firii biotop.
Dar Cel ce-n veci de veci trăieşte
va strânge grâul snop cu snop.
*
Ascultă azi de Creatorul,
Cel care-pus pe boltă norul,
tu, omule, ce rătăceşti
fără să ştii că-n zări cereşti
e Cineva ce-alină dorul,
chemându-te aşa cum eşti!

El ţi-a dat ţie-nţelepciune.
Şi tot El lumea o supune
prin legile care le-a scos.
Şi-a pus iubirea de frumos
în pieptul tău, cu rugăciune
să-L cauţi astăzi pe Cristos.

Şi Domnul ce-a murit pe cruce
cu glasul Său te va conduce.
De eşti în lume nevăzut,
ca un atom necunoscut,
Isus spre ceruri te va duce,
de vii la El ca fiu pierdut.

Predă-i Lui viaţa ta întreagă
aşa cum eşti, şi-apoi te roagă:
- "O, Doamne, vreau de azi nainte
lumina Ta să mă atragă
spre Tine, bunul meu Părinte,
să Te iubesc mereu fierbinte!"

Să n-am alt dor mai plin de viaţă
şi inimă mai îndrăzneaţă,
decât mereu să Te slujesc.
Trezit în orice dimineaţă
de Duhul Sfânt ce-mi dă povaţă
prin fapta mea să Te iubesc.