DE N-AI FI FOST, ISUSE!

De n-ai fi fost, Isuse dulce,
salvarea vieţii mele,
eu n-aş fi astăzi printre oameni,
nici călător spre stele.

De n-ai fi fost, Isuse sfinte,
în viaţa mea lumină,
n-aş fi privit cu drag amurgul,
nici floarea din grădină.

De nu-mi erai, Isuse dragă,
prieten bun şi frate,
eu nu mi-aş fi-ndreptat privirea,
spre veşnica Cetate.

De n-ai fi fost, Isuse scumpe,
a mea înţelepciune,
n-aş fi pe drumul către viaţa
ce-n veac nu mai apune.

Şi tot ce am şi sunt, Isuse,
ca faptă şi rostire,
nu sunt nimic, prin mine însumi,
ci prin a Ta iubire.