EURACHILON
Fapte 27.14
Mai de mult prin Europa
bate-un vânt periculos
să ne-ascundă azi prin multe
faţa Domnului Cristos.

Necredinţa se extinde
val cu val şi zvon cu zvon
ca şi vântul de pe mare
zis şi Eurachilon.

Pavel l-a-ntâlnit odată
când spre Roma se-ndrepta.
Vântul va sufla puternic,
frate, şi în barca ta.

Unii par stăpâni pe ţintă
n-au nevoie de Isus.
Dar curând pe marea vieţii
vezi că vântul i-a răpus.

Vânt cumplit e-al urii vifor
izvorât din răni adânci.
Câte sute de corăbii
nu le-a sfărâmat de stânci! ...

Cu democraţie multă,
cu respect pentru strămoşi,
cu ştiinţă şi cultură
şi cu aşi victorioşi

trec istorii zbuciumate
ca vaporul pe ocean...
Negrul vânt al necredinţei
este-al sfinţilor duşman.

Diavolul îţi zice-n taină
sau în public uneori:
"Nu e nimeni sus în ceruri,
nici răsplată dacă mori.

Oamenii pot să se-nchine
fiecare la un zeu.
Întrebarea-i cine ştie
de există Dumnezeu?"

Vântul necredinţei oarbe
multe suflete-a distrus
care-a vieţii temelie
pe filozofii şi-au pus.

Angajând chiar şi religii
de pe orice continent
vântul crud al necredinţei
suflă tot mai violent.

Că Isus e Salvatorul
unic, mulţi azi nu mai cred:
Brahma, Buda sau Confucius
ori profeţi ca Mahomed!

Arca omenirii noastre
aspre vijelii o bat.
Şi scrutăm, cu disperare,
un mic petec de uscat.

Sar politologi măieştri
şi savanţi drept prometei
care vor să smulgă iarăşi
focul sacru de la zei.

Şi au tot zburat în Cosmos
şi pe lună au păşit.
Spaţiile siderale
nu prea multe ne-au vorbit.

Ne-ngrozim de cât cunoaştem,
ne fălim cu câte-avem,
dar păşim, pe zi ce trece,
mai în moarte şi blestem! !

Aşteptăm "Limanuri bune"
oamenii să-i motivăm.
Dar ni-i vântul împotrivă
şi iarăşi falimentăm.

Aur, patimi şi mărire!
C-un aşa timonier
sigur vom pieri sub valuri,
nu vom debarca în Cer.

Cine să se-mpotrivească
vântului când nori se sparg
iar corabia e dusă
nu spre ţărm ci mai în larg.
*
Pavel însă-i plin de pace
şi mai sunt atâţi pe vas
care n-au pierdut speranţa
şi aşteaptă ceas cu ceas

o scânteie, o lumină,
un cuvânt venit de sus,
Revelaţia cea sfântă
ce-o trimite doar Isus.

Pân' atunci destule frânghii
ne mai leagă la un loc
- pacte, dogme şi-alianţe -
încălziţi de-acelaşi foc.

Arca pânzele-şi coboară
şi se sting războaie reci.
Vântul bate mai departe
ca şi la romani sau greci.

Aruncăm încărcătura:
dictaturi, xenofobii,
şi conflicte de tot felul
ce fac ţările pustii.

Aruncăm chiar şi unelte.
Stelele nu se mai văd.
Şi în jurul nostru-adesea,
vai, e totul un prăpăd!

Uneori nădejdea noastră
parcă-n mare s-a-necat.
Unde poţi găsi în lume
un om drept şi-adevărat?

Mii de oameni n-au mâncare.
Alţii sunt bolnavi şi mor.
Violenţa creşte, creşte
din popor în alt popor.

Dar deodat'un sol, ca Pavel,
ce-i mânat de Duhul Sfânt,
un predicator sihastru
vine cu un nou cuvânt:

"Oameni buni, neascultarea
ne-a adus pe toţi aici!
Dumnezeu e-Atotputernic
iar noi suntem slabi şi mici.

Haideţi de aici nainte
noi cu toţi să-L ascultăm!
Dacă nu putem şi arca
viaţa noastră s-o salvăm.

Îngerul venit din ceruri
mi s-a arătat, vă spun.
Îl slujesc pe Domnul slavei
şi El este-atât de bun!

"Nu te teme! , mi-a zis Domnul.
Te-nsoţesc şi la Cezar
ca să fii o mărturie
prin lucrare şi prin har."

Liniştiţi-vă în suflet,
oameni buni, luaţi de vânt!
Domnul azi ne dă salvare
dacă-L credem pe cuvânt."

Vântul suflă mai departe.
Însă mulţi se vor salva
prin puterea de credinţă
în Isus şi-n jertfa Sa.

Peregrin bătut de vânturi
şi de valul furios
poţi afla ACUM scăpare
încrezându-te-n Cristos.

Lasă-n mâna Lui străpunsă
cârma prinsă-n uragan
ca s-ajungi voios şi teafăr
pe cerescul Său Liman!