CHIPUL MEU

Chipul vieţii mele trece
Ca şi frunza ce se-aşterne.
Dar când vine toamna rece
Dulci sunt roadele eterne.

Omul vechi se ofileşte
În temuta răstignire.
Celălalt prin Duhul creşte
În a cerului iubire.

Anii vor zbura în zare:
Primăveri cu tot cu toamne.
Nu mi-i viaţa sărbătoare
De nu eşti cu mine, Doamne!

Ca poporul Tău din Carte
Inima când mă trişează,
Nu pot merge mai departe
De nu-mi dai măcar o rază

Să-mi cunosc mai bine starea
Când păcatu-n chingi mă strânge
Şi s-alerg cât ţine zarea
La Izvorul Tău de sânge.

Haina fă-mi-o Tu curată.
Înnoieşte-mi şi gândirea
Ca să nu pot niciodată
Să-Ţi înşel din nou iubirea.

Eu Te chem ca şi tâlharul
Ce-atârna căit pe cruce:
Dă-mi şi mie astăzi harul
Ce-nspre Raiul Tău mă duce!

Din iubire şi iertare
Să-mi zidesc o casă nouă.
Umple-o Tu Isus de soare
Şi cu stropii cei de rouă.

Iar când nu mai am putere
Să-mi desăvârşesc zidirea
Dă-mi un spor de mângâiere
Când mă cauţi cu privirea.

Multe-n viaţă s-or petrece
Timpul zboară ca săgeata.
Cugetând senin şi rece
Tu m-ajută să fiu gata.

Nu ca Lot cel din Sodoma
Când l-au tras îngerii-afară,
Nici ca Dima cel ce-n Roma
A pierdut a sa comoară.

Astru sfânt al dimineţii
Care vii din zări senine
Vreau pe tot parcursul vieţii
Să mă-ncred numai în Tine!