SĂMÂNŢA LUI DAVID
Ps.89.35-37
Cât dăinuie soarele, luna,
atât va dura şi cununa
Seminţei lui David ce vine
să dea mântuire, s-aline,
să-L scoată pe om din robie
de-a pururea slobod să-l ştie.
Prin Duhul pornise Cuvântul,
chiar Tatăl rosti jurământul
lui David odată să-i deie
sclipiri de cereşti curcubeie,
şi-apoi, ca răsplată-un palat
ce veşnic va fi-ncununat
cu porţi de iaspis şi safire
zidite din har şi iubire.

"Da, scaunul Tău de domnie
va trece prin timp spre vecie!"
Întâi Ghetsimani şi Gabata
şi-apoi sceptrul veşnic, răsplata ...
Stăpânul nu minte! Nu poate!
El este-Adevăr şi Dreptate.
Sfinţenia Lui - doar se ştie -
stă tronului Său temelie.
*
Când pui la-ndoială Cuvântul
întreabã şi norii şi vântul,
şi stele ce mişcă pe-orbite
de fost-au vreodată minţite

de Cel ce pe nume le cheamă
din tainica lor panoramă.
Întreabă mănunchiuri de raze
şi flori de agat şi topaze,
şi macul şi prunul şi mărul,
pe cine Îl cheam-Adevărul ?

Azi Duhul spre tine Se-ndreaptă
să-ţi dea o povaţă-nţeleaptă
şi-ţi spune cu glas de Părinte:
"Să ştii că Scriptura nu minte!"

Odrasla lui David ne spune
ca psalmul iubirii pe strune:
"Veniţi, cei trudiţi de povară
căci sarcina Mea e uşoară!

Veniţi, inimi frânte, la Mine
odihnă s-aflaţi şi rubine!
Luaţi jugul Meu de lumină
ca liberi să fiţi de-orice vină!"
*
Şi soare şi stele şi luna
de-ar fi să le-nghită furtuna,
Sămânţa lui David rămâne
intactă şi astăzi şi mâine.

Odrasla lui David nu pierde
nici rodul, nici ramura verde,
nici sceptru-aurit, nici domnia:
Odrasla-i CRISTOSUL, MESIA!...