AŞTEPTARE

"Ferice de cine va aştepta,
şi va ajunge până la o mie
trei sute treizeci şi cinci
de zile !" (Daniel 12.12)

De vrei să ai în vremuri grele
un bun şi sigur adăpost,
nu-ţi duce viaţa fără rost,
ci-ndreaptă-ţi inima spre stele.

E plină lumea azi de ură.
Fărădelegea a crescut.
De vrei să-ţi fie Domnul scut
zideşte-ţi viaţa pe Scriptură.

Mândria rupe stăvilare.
Dar, hotărât, cei trufaşi pier.
Aşa căzu şi Lucifer
şi cei ce-au mers pe-a lui cărare.

Şi când furtuna te-mpresoară
cu valuri mari, cu nouri grei,
te-nalţă-n zbor de porumbei
spre unde-i pururi primăvară.

O, nu-i prea lungă aşteptarea
în dorul Celui Preaiubit,
chiar dacă noaptea s-a lungit
şi încă nu scânteie zarea!

Aşteaptă dar pe Cel ce vine
cu daruri noi şi răsplătiri
cum nu-s în lume fericiri
nici chiar în vieţi de glorii pline.

Adună-ţi ultima putere:
mai ai puţin, ce-a fost ... s-a dus.
Vei fi-n mărire cu Isus
la mult dorita Înviere!