NARDUL MIROSITOR

Să răspândim prin har sulfine
Precum sunt crinii albi în văi
Când vântul suflă pe coline
Mângâietor pentru a-i săi.

Când soarele ne încălzeşte
Ca şi cuptorul cel încins
Un vânt ce-adie răcoreşte
Pe orice călător sau ins.

Deşi nu ştii de unde vine
Nici pe ce drum va apuca
Azi taina lui îţi aparţine
Când vei simţi mireasma sa.

Grădina iarăşi e-nflorită
Cu toată frumuseţea ei.
Iar grădinarul te invită
La o plimbare pe alei.

În mreaja serilor de vară
Când uiţi de tot ce-i trecător
O linişte din cer coboară
Învăluindu-te uşor.

Pe cer Luceafărul iubirii
Ţi-ar face semn ca să-L aştepţi
Dar tu cu simţurile firii
Spre alte căi de vis te-ndrepţi.

Ca pe Adam cel din vechime
Pierdut pe după pomi şi flori
Te caută din înălţime
Luceferii strălucitori.

Te faci că nu-nţelegi mesajul
Ambasadorilor din Rai.
Şi parcă ţi-ai pierdut curajul
Lipsit acum de orice grai.

Această viaţă ne-a fost dată
Ca să-L găsim pe Creator
Prin floarea cea imaculată
Şi nardul cel mirositor.

Aşa cum L-a găsit Maria
Prin nardul ei pe Salvator
Îi poţi găsi Împărăţia
Şi tu, iubite muritor.

Isus e-aici, El nu-i departe.
Iertarea ta e-un act precis
Când viu S-a ridicat din moarte
Ca să te ducă-n Paradis.

Acolo-i pace şi-armonie
Şi nu se-ascunde niciun om.
Şi-i Râul plin de apă vie
Pe lâng-al Vieţii veşnic Pom.

Acolo nu este-noptare,
Ci-i numai zi fără apus.
Şi nu-i nevoie nici de soare
Căci Soarele este Isus.