NĂPÂRCA

Năpârca a ieşit din foc
Dar Pavel a avut noroc.
„Dreptatea” lor nu-i ca a noastră
Venind din zarea cea albastră.

„Dreptatea” lor era greşită.
A noastră e desăvârşită.
Muşcat e Pavel ca tâlharii,
Aşa văzutu-l-au barbarii.

„Dreptatea” lor era se pare
Un idol plin de răzbunare
Ce nu îşi cunoştea subiectul
De-aceea şi-a greşit obiectul.

Ce gânduri negre, ce-ncordare
S-aştepţi să vezi un om cum moare!
Nici nu-l cunoşti, nu-l ştii prea bine
Dar îl confunzi c-un mărăcine.

Ce scurtă-i mintea cea umană
Când judecă dup-o icoană.
Tradiţia e ca o boală
Când nu vedem că ea ne-nşală.

Da, Pavel a scăpat din mare
Printr-o minune foarte mare.
El i-a salvat pe toţi ostaşii,
Pe cei care-i păziră paşii.

Printr-un miracol ancorase
În Malta cea cu multe case.
Barbarii au văzut minunea
Dar le-a fost zeul slăbiciunea.

Năpârca le-a stricat gândirea;
Ea aducea nenorocirea.
Când răul vine şi-l înfrânge
Atuncea omu-ncepe-a plânge.

Dar Domnul are-o altă voie.
De Pavel mai avea nevoie.
El e pornit în drum spre Roma
Cuvântului să-i poarte-aroma.

Cezarului să-i spună-n faţă
Că Dumnezeu e Duh şi viaţă,
Că el nu are altă vină
Decât că-i „sare şi lumină”.

„Păcatul” său ce tot mai creşte
Constă în faptul că iubeşte
Şi pe iudeu şi pe barbarul
Care-l confundă cu tâlharul.

Năpârca şi-a făcut lucrarea
Dar mult mai mare-i îndurarea
Cea care îl imunizează
Atunci pe Pavel şi-l salvează.

El este calm şi nu se teme.
Cu el Isus e-n orice vreme.
Nu va cădea umflat deodată
Căci Pavel are-n Cer un Tată.

Barbarii-aşteaptă ca să moară
Un om ce-l văd de prima oară.
Dar şi-au făcut atunci iluzii
Trăgând greşitele concluzii.

Credeau că este-o zeitate
Dar el era creştin şi frate,
Apostolul trimis la Neamuri
S-aducă Soarele în geamuri.

El n-a cerut nici închinare
Nici de la oameni vreo favoare.
Ci-a vrut numai vestind Cuvântul
Să schimbe-n Rai întreg pământul.

Şi insula numită Malta
Prin har ea să devină alta.
Bolnavilor, cu sănătate,
El să le dea gândiri curate.

Ca şi-al lui Publius părinte
Maltezii toţi luând aminte
La Evanghelia deplină
Scăpau de beznă prin lumină.

Corabia cu greu porneşte.
Periplul Pavel şi-l sfârşeşte
La Roma-ntr-o modestă casă
Unde puterile-l cam lasă.

Şi totuşi cine-l vizitează
Prin Pavel Duhu-l cercetează.
Cei ce nu cred sunt împietriţii
Dar bucuroşi sunt mântuiţii.

Apostolu-i o mostră vie
A harului din veşnicie
Ce-oferă tuturor iertarea
Şi sfântă binecuvântarea.