PĂZEŞTE-ŢI PICIORUL!
Ecles. 5.1-6

Păzeşte-ţi cu grijă piciorul
când intri în Casa divină.
Nu vorbe-nchinarea să-ţi fie
ci-un dulce poem de lumină,

de raze prin har înfrăţite
ce duc bucurii pe oriunde
când inimi se lasă deschise
şi cerul în ele pătrunde.

Te-apropie-n taină de Domnul.
Cuvântul să-l ai drept comoară
de nu vrei să-ţi fie vorbirea
lumească şi mult prea uşoară.

Din ceruri priveşte Stăpânul.
Eşti tu un smochin plin de roadă ?
Vorbeşte-I senin, cu credinţă,
dar nu-ţi fie ruga corvoadă.

Să nu fii ca vântul sălbatec
în zile de toamnã târzie.
Cuvinte pripite în rugă
semnifică doar nebunie.

Ia seama la visuri, la planuri,
la grijuri ce vin tot mai multe.
Aruncă-le toate spre Domnul
ca duhul de El să asculte.

Aleargă mereu către ţintă
plinind juruinţa rostită
ca Domnul, văzând osteneala,
s-o facă, prin har, fericită.

Fii gata de veghe şi luptă.
Iubeşte-L pe Domnul fierbinte.
Căci El dezaprobă vorbirea
acelor creştini fără minte.

Vestind şi trăind Adevărul
întocmai cum zice Scriptura
tu n-ai să greşeşti niciodată
cu gândul, cu fapta, cu gura.

Şi-atunci n-o să-L superi pe Domnul
urmându-L pe-ngusta-I cărare.
Păzeşte-ţi cu grijă piciorul
când vii la un ceas de-nchinare!